am plans cum n-am mai plans de ceva vreme. am plans dintr-un motiv mic, asa cum fac de obicei. pentru lucrurile cu adevarat grave nu cred ca o sa mai am lacrimi. nu-s rasfatata, nici desteapta, poate doar dementa...nu stiu sa fac multe lucruri, dar la plans e clar ca ma pricep...e una dintre zilelele acelea in care ti-e greata, iti vine sa vomiti, simti amarala lichidului verde-galbui, dar de teama inghiti si tot inghiti pana cand tot lichidul ingerat te face sa explodezi. n-o sa te poti readuna...desi timp de un an am crezut ca nu-mi mai pasa, contrariul s-a adunat azi in boabe de mercur...mult prea toxic pentru un cap golit de incredere...
de cand plansul a devenit o crima?
dintotdeauna...
