un nor pictat pe un geam, un nor dolofan si bosumflat priveste stramb la o vaza eterna...o vaza curbata generos, o vaza goala aruncata pe o masa diforma suportata de un parchet stralucitor...parchet neted zgariat de blacheurile unor pantofi stalciti...pantofi care se agita sub nor, pe langa vaza, pe sub masa...pantofi purtati de un necunoscut...necunoscut rumen la fata care lucreaza intr-un restaurant...restaurant care are geamuri...geamuri de duminica fara perdele, deci fara mistere...misterele s-au ascuns intr-un trandafir...trandafir care o sa aduca un zambet...zambet de ploaie...ploaie de vara...vara insuportabila...insuportabil de frumoasa...frumoasa luna august...august in care numic nu e o intamplare...o intamplare dintr-o mansarda fara ferestre, doar cu scara de lemn...lemn lacuit si tacut...tacut e si chelnerul care lucreaza in restaurantul fara perdele duminicale si care locuieste in casa norului dolofan, a vazei eterne, a mesei diforme si a parchetului zgariat de pantofii stalciti...un necunoscut ca oricare...poate doare...
