motto: nu te indragotesti in cinci secunde, dar in cinci secunde poti sa incepi sa visezi ca te indragostesti (John Fowles-Magicianul)...
prima coincidenta : un an i se scursese printre degetele medii de cand il zarise pe barbatul brunet si cicatrizat...fezandat de rafalele zilelor, el purta un sort verde si se ingrijea de gusturile celorlalti...un pic mai tanara si imbracata cu rochita alba, ea a inceput sa viseze timp de o saptamana...o idila de vara...continuata cu o idila de iarna, la inceput de ianuarie...barbatul fara prenume, dar denumit de un substantiv comun aprindea focul in alt semineu...visul n-a durat decat o zi...rumegatoarele de ore au inghitit cu timpul acest vis care era ca o planta pentru ierbar: presata intre filele unui dictionar, fara viata, fara culoare, dar gata oricand sa-i aminteasca de o cicatrice si de un ten inchis...buruiana "de gustibus" s-a intors in plina vara dintre hartiile albe tocmai intr-o perioada de seceta...si s-a intors de doua ori...ca sa nu uit ca exista... iarba imbracata in camasa alba se plimba pe un trotuar prafuit de langa piata romana asta prima data, iar a doua oara pe alt trotuar murdar, la un semafor care-i facea cu ochiul celuilat de pe strada hristo botev...
prima lamurire: barbatul brunet cicatrizat era un chelner pe care o tanara l-a placut fizic...si pe care l-a intalnit vara trecuta...pe care l-a revazut de ziua ei, in ianuarie, la acelasi restaurant...si pe care l-a reintalnit acum o saptamana, in doua zile consecutive, in locuri diferite ale bucurestiului...
a doua coincidenta: mai putin de saizeci de zile au trecut, de cand o sticla de parfum mi s-a spart in maini...un parfum fotogenic...povestea e prea recenta, esarfa mea verde inca poarta in frunzele palmierilor mireasma si visul cunoscute in odaia podelei sforaitoare...dupa ce a fost marfa de export timp de trei saptamani, parfumul s-a expus in vitrina de langa un gard negru din fata Muzeului de Istorie...
a doua lamurire: un barbat brunet m-a cucerit intr-o seara cu fotografiile lui vorbitoare...si pe care l-am revazut saptamana aceasta...
a treia coincidenta: era toamna lui 2007 cand l-am vazut si am aflat despre el de la zana sucului de portocale brun...ea era fermecata de el si visa...motivul era simplu, isi dorea sa faca un cocktail care sa cuprinda sucul ei si dulceata lui in prezenta unei cafele...dar producatorul desemnat al acestei substante s-a refugiat in SUA inainte de a produce licoarea (unii ar spune ca i-a fost frica de aceasta combinatie exploziva)...ramasa fara manufacturier, zana a incercat singura sa se amestece fortuit cu dulceata din el...din cauza de alta lichida, cocktail-ul se amana pana la o data ce va fi comunicata sau pana cand sucul de portocale va imbratisa alta esenta...ce caut eu in aceasta bautura fara alcool?...eu sunt paiul...care s-a intalnit cu dulceata si lichida lui in fata la TNB...
a treia lamurire: nu e povestea mea, in concluzie nu pot s-o lamuresc eu...
