Poveste verde

eterna clipa in care X si-a dat seama ca e invizibila...

2011-12-07T16:43:00.012+02:00

X e un personaj nou, unul peste care ani au trecut, idilele s-au scurs, dar inca nu era pregatita sa accepte faptul ca pentru unii barbati e invizibila. nu era frumoasa, dar un zambet si cateva cuvinte reusise sa smulga de la diversi. a venit insa momentul epifaniei.

era o zi de luni, ce trebuia sa fie rece. ore cu miros de primavara si after-shave invadator. motivul pentru care X si sa-i zicem Y, normal ca e Y, si normal ca e un el. Y este mai mic decat X cu un an, mult mai înalt decît X, cu gropiţe într-un singur obraz şi cu un zîmbet patrunzator. nu era printre zburatori ei, dar in acel moment intamplator atractia ei spre el era o realitate.

primul contact, cel vizual. un baiat pe niste scari, intr-un sacou albastru şi un fular in jurul gatului. al doilea contact, cel epidermic. un baiat pupa pe obraz o fata, schimba miresme dulci. al treilea contact, cel al cuvintelor. cateva zambete, cateva colorari de piele la nivelul fetei si atat. Un suras si un la revedere fara cuvinte.

minutele dintre X si Y n-au fost multe, dar au fost edificatoare pentru ea. despre el nu se pot face decat presupuneri. dar ea s-a simitit invizibila. fara corp, fara buze, fara par. un loc gol in lume. pana in acel moment nu mai cunoscuse aceste tulburari. din aceea clipa totul se plimba pe strazi fara ca nimeni s-o observe, desi parul i s-a umflat de la atata umezeala. nu e vorba despre el, e vorba despre fantoma care i s-a strecurat in suflet. Y e un trecator, dar urmele lasate de el sunt pentru totdeauna, chiar daca oceanul e mare.

singurele ei clipe de vizibiliate sunt atunci cand apa calda ii curge peste haine. cand apa se combina cu tesatura. e un moment constient de vizibilitate dureroasa.

eternitatea din parfum

2011-09-24T23:44:00.005+03:00

cand noptile sunt fierbinti, zilele care urmeaza au alte miresme. miresme de parfumuri pierdute si regasite in locuri granulate si neasteptate. cand inchizi in debara o sticla de esenta, nu te astepti sa iasa singura de acolo si apoi sa mai si vorbeasca. i s-a intamplat unei fete intr-o zi de toamna cu miros si soare de vara. fata scrise vreo doua povesti cu un parfum fotogenic si apoi il uitase in debara. ma rog, un asemenea parfum ramane pe o bucata de piele care nu imbatraneste niciodata. asadar parfumul a sarit din debara direct in viata cotidiana a incriminatei identificand cu precizie numele unei eternitati. parfumul fermecator care a tulburat orele de zgura habar nu are cata panica a provocat in cercul imaginar al rutinei prezente. a fost doar o constatare fara intentii ascunse care a degenarat in discutii despre simturi. cineva a fost ca o floare fara talent, iar altcineva s-a declarat pervers. floarea uneori nu simte ce e ironie, ce e subtilitate, in rest are simturi in comun cu perversul. cam atat, e doar un episod dintr-o toamna exgerata.

zuzi si fana peste hotare...

2011-05-15T14:29:00.018+03:00

n-am mai scris de ceva vreme despre ele. s-au cam prafuit, dar a trebuit sa le sterg, sa le lustruiesc pentru ca le-am pregatit o plimbare in tara in care zuzi are o prietenie frumoasa cu o familie de gheata. n-are nimeni cum sa ghiceasca despre ce e vorba. dar cum am introdus in context cuvantul magic gheata si mai adaug si bratislava, e usor de ghicit. un alt motiv peentru care le-am activat din nou pe cele doua personaje este si faptul ca jocul pe care l-au primit sub piele acum trei ani si-a tinut intalnirea anuala si mondiala. daca zuzi si fana sunt in mare masura aceleasi, cu vreo doua riduri in plus, persoanjele secundare sunt cu totul altele. sapte randuri de introducere plictisitoare e de ajuns, sa vedem cum s-au descurcat in afara granitelor cele doua persoanaje care nu au nici o legatura cu realiatea, ele fiind total inventate si cosmetizate de un autor turmentat.

Ziua 1
In capitala tarii R e soare. Avioanele s-au trezit devreme. fana si zuzi, dupa discutii interminabile la telefoane, au pus haine in bagaje, bani pe carduri si in portofele si s-au intalnit pe aeroport, cu flori de gheata in minte. din nepotriviri anterioare au plecat cu avioane de culori diferite, zuzi in rosu(se va vedea mai tarziu de ce) si fana cu roz (fara nici o dezvaluire ulterioara). s-au reeunit in capitala tarii A. Soare din nou. Barbati cu cravate le ademneau cu masini spatioase, dar ele au ales un autobuz maret pentru destinatia finala, orasul B, tara S.

un sofer afon le-a condus spre bus station. ajunse in metropola visata fana si zuzi au acceptat sa se lase pe mana unui alt sofer mucalit si care le-a diminuat bugetul cu 11 euro. si cum viata lor e plina de culori, hotelul nu avea sa fie o exceptie. o camera a lor cu balcon verde pe sub care s-au plimbat trubaduri din rusia, finlanda, suedia si chiar cehia. unii mai treji, altii mai ametiti si nu de viata, cu semne destinctive peste tot trebuie spus ca in aceasta istorie fana si zuzi au calitati semi-oficiale. adica le scrie pe o bucata de plastic ce sunt si mai au si poze, una mai reusita decat alta. dar prea multe cuvinte. o sa incerc o serie mai scurta. gheata, crose, puc, patinoar, hocheisti parca deja semana mai mult cu ce au fost in trecut.
decorul insa e altul. patinoar de 10.000 de locuri. femei, barbati in tricouri, pantaloni scurti, sandale.. seamana cu ceva? nu.

dupa ce i-au zambit frumos unu pusti cu maniere si si-au primt plasticele legate cu panglici galbene cele doua nu s-au pierdut in primul ring cu mantinela. e momentul in care zuzi si fana se despart. fiecare cu partea ei de poveste. dar fana are imaginatie bogata si va povesti si ce nu s-a intamplat cu zuzi.

fana mai timida nu si-a putut dezlipi ochii de gheata, dar inante e asta se conversase un baiat cu trei randuri de ceafa si cu privire tulbure. facuse armata in romania si stia cuvinte alese pe care insa nu le-a da drum in atmosfera. scaune albastre, oameni haiosi si muuuulta gheata, patine, un puc si muuulti hocheisti. deocamdata cam nesuferiti si batrani. nu pot sa nu-l mentionez pe pletosul ceh, aka gorila cu ochi de sticla. nu mai miroase ca in romania pentru ca fana nu e intre banci, iar zuzi a prins nivelul ghetii doar o data. dar vraja nu se poate rupe din atat de putin. dupa dungati contra cesii (asa strigau oameni prin sala) cele doua au ales patul de la hotelul colorat. fana si blonzii aveau sa se intalneasca peste citeva zile. noaptea tarii respective a trecut mai repede ca niciodata.

Ziua 2

fana si zuzi s-au trezit direct in balcon. de unde au zburat pe jos direct in centru. soarele topea pielea si ele topeau cuvinte despre haine mai vaporoase si din mai putin material. cafea cu aroma de vanilie, stradute din turta dulce, cladiri caramelizate si multa liniste, da de unde. coloratii erau peste tot. numarau orele pana la meci si berile de pe nota de plata. cele doua vrabiute au zburat pe toate stradutele. i-au ratat pe cei mai haiosi, adica pe suomi, dar intalnirile viitoare aveau sa faca toti banii. fana a reusit sa faca o noua nazbatie. dupa o tocana traditionala a mers acolo unde si regele merge neinsotit, dar numai ca ea a nimerit chiar in cabina regelui si nu in a reginei. un rege mai trecut s-a uitat ciudat la mine. intre timp zuzi se conversa cu baiatul cu picioare lungi. atractia serii insa avea sa fie frunza de artar contra vodca la sticla, pahar si la orice se poate. frumosii (zice zuzi) s-au dezlantuit pe gheata. in aceasta seara fana avea sa-l cunoasca pe cel de-al doilea simpatic, cel cu elena ceausescu, o sa-i zicem comunistul. pe gheata viitorii pisoi si cel mai tare hocheist ever (e bine zuzi?), GR8. e parte de care raspunde fata cu codite. cu aceasta imagine inchid prima parte. avnturile urmatoare sunt mai de rasunet, se va rekata cum l-au cunoscut fana si zuzi pe marele koivu, dar si cum una dintre ele visa la un puc dostoievskian.

VA URMA

new adventure, new player, new number...

2011-01-31T22:25:00.005+02:00

timpul trece si nu e niciodata in favoarea noastra. acestea fiind stabilite sa povestesc ce mi s-a intamplat in vis..

era acum trei ani. intr-un oras indepartat. un lant stralucea in intuneric. doua fete paseaua pe gheata subtire. o casca ascundea un par roscat. o crosa lovea pucul si-l trimitea direct in poarta. pe tricoul o alaturare de cifre formau un numar ce simbolizeaza perfectiunea.

ieri, intr-un oras mai putin indeparatat. acelasi lant primea stadii (ca nu zic studii) de lumina. cineva afirma ca era lustruit. doua fete se fereau de gheata groasa. o casca slovaca acopera mai putin par. o crosa lovea un puc si-l trimitea din nou in poarta. pe tricou doar o cifra mai ramasese din perfectiune.

cam scurt visul, dar cam aceasta e actiunea trecuta si actuala. in rest sunt detalii adunate in cuvinte. gazela pe gheata dusa pe munte in caruta maro cu perdele verzi, chipsuri neimpartite, emotii de zapada, ganduri ascunse, asteptari de detectivi, cer senin fara luna, care probabil se ascundea printre munti si care asculta la radio melodii de inima de gheata, ironii tricolore, contracte inca nesemnate, magie din cea mai buna si tanarul gheorghe care inteapa aerul cu nasul, cupe de vin, calatorii imaginare, pisici suparate ca nu au zgariat cuvinte prin timpane. are vreun sens? nu se termina in nici un fel. povestea continua...

am obosit...

2010-08-02T18:23:00.003+03:00

am obosit sa fur petece de prin croitorii...am inteles ca asta e destinul meu, dar am obosit...din atatea petece sustrase n-am reusit sa-mi fac nici macar o haina care sa-mi tina de cald...a fost doar o jumatate de palton...m-am tot mintit ca e unul intreg....ca incepand cu luna aceea torida am si eu ceva intreg, ceva dupa care nu trebuie sa mai alerg, ca nu trebuie sa mai cersesc nimic...ca o sa primesc in valuri petece de fericire...compotul de autoamagirea nu e zeama lunga...a expirat acum , cand am obosit...
vorbesc porcarii si scriu tampenii, dar nu mai fur petece...

obsesia colorata...

2010-03-25T00:01:00.006+02:00

ploua cu obsesii verzi...rupe-mi hainele ca sa nu ma atinga acidul obsesilor... coboara voalul peste fata si treci mai departe...de ce privesti in jos? ca sa-mi mananc ciocolata asa de tarziu...o data e intamplator, a doua oara e nelinistitor...nimic nu se termina intr-o obsesie verde, mereu e ceva nou de implinit, de descoperit... e mafia intalnirilor care spera si ucide la comanda elanuri realisete...e ridicol de interpretat chiar si o secunda intr-un ocean...e o banca scunda pe un furtun verde si niste ochi verzi sub o caciula neagra, tortul e verde, de fapt totul e verde si creierul meu e verde...fug in verde, dar ma trezesc in caprui...ne intalnim pe un coridor verde, dar nu ne atingem... o distanta verde ne separa si un drum verde ma copleseste, de fapt e un vis verde...unghii alb-albastre in manusi verzi, fara rezultat...indiferenta neagra, dar placere verde... esarfa verde, dar nu la gatul meu, ganduri obscene, dar nu in capul meu...balcon improvizat fara serenade verzi...vorbe mute si verzi pe o coala cotidiana intinsa in amurguri sarate...adunam secunde intr-o existenta tulbure...vanam monstrii intr-un oval prin care zboara un puc pe care oricate plase as intinde nu reusesc sa-l prind in manusa verde...desenez schite verzi pentru un model strain...lichior verde care se scurge pe piept lasand o urma sonora...si tu, verde, de ce nu vorbesti?

astenie de primavara (un episod)...

2010-03-22T09:50:00.005+02:00

ne-am intors inr-o zi cu soare in orasul placerilor interzise. de data in rol de ea1 si ea2. fana si zuzi au fost macinate in rasnita trecutului, au ramas lipite ca un abtibild de alte vremuri, in alte timpuri...

sa purcedem la drum, intr-o zi de duminica nu era lucru usor cu un sofer plictisit...dar deja astea sunt detalii...drumul gropanos nu merita mentionat...gulas, paprikas, supa de rosii, nimic nu se compara cu desertul primit intr-un hambar inghetat...muzica iesea din piepturi si nu e doar o metafora, boxele de la caminul cultural erau cocotate pe schele, aproape de locul "nostru", asa cum l-a caracterizat fostul chelar...revenind, ea1 si ea2 pierdute printre viitorul orasului imbracat in costume populare... o banca scorojita in loc de scanduri, evolutie imensa...basul vibra in pieptul uneia dintre ele din cauza unei prezente de pe partea stanga...au fost doua experiente individuale mai individuale ca niciodata, vazute de din unghiuri diferite si din sentimente neimpartasite...chiar daca nu a mai fost ca inainte, incursiunile par a avea efect stimulator si linistitor... ea1 si-a lipit nasul de plexiglas si s-a uitat la hochei...fara cautari arzatoare, fara gol in stomac, doar cu un pic de rosu in obraji din cauza de cuvinte anterioare cu privire la lucruri salbatice...o lume paralela intr-un glob de cristal fara vreo legatura cu realitatea...dovada au stat si bratele noptii somnoroase care m-au strans la piept...mai haotic de atat nu cred ca puteam sa scriu, dar sunt senzatii care nu se repeta, care nu se pot descrie si nici rescrie...

din coasta lui adonis...

2010-03-20T02:09:00.005+02:00

- daca adonis iti propune... esti in stare?

- da.

- de ce?

- de verde, de placere, de curiozitate.

- cand?

- intr-o dimineata de iarna cu soare rece si turturi la gura, cu miros de cafea, cu emotii, cu fluturi in cap, cu goluri in stomac, cu flori de gheata in par.

- unde?

- pe o banca curba intr-un vestiar curat. intr-un pat dezechilibrat. pe o suprafata rece taiata de doua patine. pe o podea de iasomie.

- cum?

- salbatic si tandru. tandru si salbatic.

- daca adonis iti propune o plimbare, esti in stare?

- nu.

- de ce?

- adonis are doua coaste rupte....

- cand? unde ? si cum?

- nu-si mai au rostul.

mi-e dor...

2010-03-01T14:23:00.007+02:00

mi-e dor de ibiza. mi-e dor de trezitul de dimineata cu gandul ca peste 5 ore o sa ajung in fata patinoarului.

mi-e dor de toate glumele si de toate fanteziile urzite langa bordul unei micute masini poreclite rosinanta.

mi-e dor de meciurile de hochei vazute cu jumatate de ochi, restul se plimbau prin alte parti. mi-e dor de inghesuiala de la masa presei din ibiza, de inspiratia pe care o aveam atunci cand mergeam acolo.

mi-e dor de incertitudini, de suc de mere, de discutiile despre tatuaje, de convorbiri ascunse.

mi-e dor de cafele nocturne varsate, de ninsori prinse sub tenesi verzi, de par indreptat, de numerele de pe tricouri, de emotii puternice.

mi-e dor de vulpite in anumite contexte, de accente, de silabe, de porecle nenumarate.

mi-e dor de luna plina.

mi-e dor de frig si de zapada, de rataciri prin ibiza, de ciocolata de casa, de fotografii miscate, de strigate disperate, de parcuri inghetate, de cafele cu brazi in interiror.

mi-e dor de spitalul de nebuni, acela imaginar, de tricouri mov cu numere sugestive, de soarele puternic din depresiune, de capse desfacute brutal, de gaste cu gatul rosu, de posturi de radio straine, de coate strengaresti, de vederi stilizate.

mi-e dor de multe...

aberatii obeze...

2010-02-28T22:07:00.005+02:00

o fata sta pe buza unui abis....

gandeste...fata, nu abisul si nici buza....

pluteste...abisul, nu fata si nici buza...

iubeste...buza, nu si fata...

fumeaza...abisul, nu fata, poate si buza...

zboara...fata, buza, nu si abisul...

uita...buza, abisul si fata...

uraste...fata, buza, nu si abisul...

un post, doua posturi, zero posturi...

2010-01-30T20:42:00.008+02:00

am fost la hochei, si dupa cum stiu apropiatii, dupa un meci de hochei ma loveste inspiratia, aia buna, lipsita de tristeti si avioane picate. azi a fost o premiera, m-a lovit imaginatia cea rea...am vazut doar o repriza din meci, pentru ca restul l-am frunzarit printre banci, la locul cunoscut prezentat de shmeny acu ceva vreme....deci, impresii...

adonis vorbeste (miracol, uneori ma indoiam ca este capabil de asa ceva) e tandru cu colegii, arata bine si azi (era nebarbierit), si cam atat. aaa, si o alaturare nepotrivita la un moment dat...

stefan e la fel de distant si mi-a blocat privirea jumate de partida, el si micutul sau prieten, fiorosul 33. de ce nu l-am vazut eu pe adonis primul?soarta...

antoine era sublim, dar acum lipseste cu desavarsire. ;)

stani a prins fluturi cu ochii si nu numai. cu buzele nu stiu ce a facut...

fana si zuzi sunt blocate undeva in trecut, intr-un orasel. dintr-o depresiune.

mirosul din patinoar inca ma innebuneste, mi-as dori un parfum cu baze de gheata, de transpiratie de hocheist si de frig.

cand stai cu barba lipita de mantinela, nu poti sa visezi decat pucuri, crose, casti, aparatoare si patine...

mai incercam peste o saptamna, poate reinnodam magia...

Leapsa de pisica (nu mai stiu a cata)

2010-01-30T20:38:00.000+02:00

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile ?

Semne de carte. Nu-mi place sa maltratez cartile.

2.Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou, si daca da, care a fost aceasta ?

Am primit multe in ultima vreme, dar ultima, ultima este 'in inima infernului' (Rosa Montero) si am primit-o de la Lumi

3.Cititi in baie ?

Nu. Nu-mi place sa citesc in baie.

4.V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte, si daca da, care ar fi fost aceasta ?

Nu m-am gandit, desi imi place sa scriu.

5.Ce credeti despre colectiile de carte de la noi ?

Imi plac colectiile de autor, sunt bune pentru o obsedata ca mine, care cum ii place de un autor ii citeste toate cartile.

6.Care este cartea preferata ?

E greu. Toate cartile lui Saramago.

7.Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea ?

Nu, nu-mi place sa recitesc. Nu cred ca am recitit vreo carte.

8.Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?

Cred ca n-as putea scoate un cuvant. Dar mi-ar placea sa-l vad si sa-l ascult pe saramago.

9.Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine ?

O daa, cu Lumi, cu Oana, cu Adina si cu oricine e dispus sa ma asculte.

10.Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi ?

Recomandari, cuvintele scrise pe spate, autorul sint multe...

11.Care credeti ca este o lectura „obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca ?

Nimic nu e obligatoriu, important e sa fie placere.

12.Care este locul preferat pentru lectura ?

In tren.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste ?

Nu prea, imi place sa fie liniste.

14.Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic ?

Nu si nici nu ma incanta ideea.

15.Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate ?

Ambele.

16.O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte ?

Un intreg univers.

Cine o doreste, leapsa e disponidila.

frustrari...

2009-12-18T00:26:00.004+02:00

vreau sa ma ascund intr-o cutie de chibrituri. sa ma asez in sertarul acela mic, sa trag dreptunghiul cartonat peste mine si sa nu ma mai gaseasca nimeni, dar absolut nimeni. de data asta mi s-au scurs cuvintele pentru ca am trait o zi urata. m-am suparat pe mine. vacuta xi a dat cu piciorul in galeata, asta dupa ce fusese mulsa. un efort de o saptamana s-a spulberat asemenea prafului de zapada de pe geamuri. si totul din cauza unui afurisit de nume pe care il stiu si cand ma trezesc din somn. e greu sa urci un munte in picioarele goale si sa gasesti un pic de limpezime intr-un cap cetos. degeaba nori, degeaba munte, degeaba puzzle, totul degeaba...sunt ofticata recunosc si din cauza asta am facut lucruri urate, care au implicat o bricheta verde. singurul lucru bun e ca am primit manusi verzi, dar asta a fost ieri...

pura fictiune...

2009-12-12T00:55:00.004+02:00

cand iti vine sa musti dintr-o persoana...bea doua tequila si o portocala. cand iti vine sa pleci si sa trantesti usa...bea trei tequila si doua portocale. cand iti vine sa te urci pe pereti... nu mai bea si gandeste-te ca nu esti spiderwoman. cand iti vine sa plangi...bea orice si razi. cand iti vine sa-i spui unei mimoze ceva...musca-ti limba si schimba peisajul. cand ai o vanataie pe bratul drept...pune un prosop ud pe frunte. cand asculti muzica proasta...nu mai visa. cand nimic nu te mai inspira...inchide ochii si priveste. cand ai o zgarietura pe buza de jos...n-o mai musca atat ca o sa treaca. cand picioarele iti tremura...alearga. cand simti ca lesini...urla. cand visele mor...tu traieste. cand baloanele se sparg...uita de ele. cand rimelul ti se intinde pe obraji...iesi pe strada. cand noaptea te tine treaza...scrie pe frunze moarte. cand nu mai primesti flori...cumpara singura. cand incepe sa se invarta casa...e clar de la tequila.

o poveste fara zane...

2009-12-06T00:33:00.005+02:00

un amurg brutal isi strecura razele printre scandurelele storurilor. un vant cuminte dormea in coltul balconului. o aroma straina cauta un camin. un sentiment fugea din calea recunoasterii. o pasare se zbatea sa-si mentina echilibrul dupa ce fusese lovita de un nor. un cantec cauta pe cineva care sa-l asculte. o camasa neagra se lipea de un trup de femeie. un fluture cu sclipici statea atarnat de un abajur albastru. o broasca se odihnea. un bec se ardea. o lacrima se intorcea de unde a venit. un zambet inflorea. un dans traia primii pasi. o gargarita disparea. un fir de praf se aseza. o mana se lipea de o coapsa. un trandafir statea intr-o vaza colorata. un puc se lipea de o stea. o bratara cadea pe podea. un cercel isi pierdea perechea. o carte ramanea inchisa. un geamantan isi gasea un loc dupa usa. o idee se pierdea pe drum. un somn era amanat. o tresarire isi facea un amant. o oglinda se imbogatea cu un chip. un gand mergea pe varfuri. o frunte culegea boabe de transpiratie. un minut se plimba nepasator pe aleea unei ore. o portocala era stoarsa. un cearsaf se botea o perna cadea de la etaj. un zgomot se inchidea intr-un piept de barbat. o urma de unghii se instala pe un spate. un geamat era inabusit. o noapte incepea...

mutarea gandurilor

2009-10-20T21:59:00.003+03:00

totul incepe cu un spate intors...atunci incepi sa culegi frunze putrezite, franturi neplacute ale unei intamplari placute...de la suc de portocale treci direct la suc de lamai proaspete...la taceri lungi care nu mai au intelesul potrivit... de fapt atunci incepe tristetea cu adevarat, desi mai trecusei prin mici seisme epidermice...atunci incepi sa intelegi ca ceva s-a terminat si nu e zaharul din zaharnita...degeaba versi pahare de apa peste obrajii zilei prezente, peste cei ai zilei viitoare si peste cei ai zilei trecute...ai ajuns in punctul mort in care compromisul nu mai e optiune...chiar daca o sa ramai goala pe niste scari temporale fara de sfarsit...si daca ar fi ultimul anotimp, ultima pala de vant, ultimul...imposibilul nu mai e posibil...farsa unei veri ti se scurge printre urechi, doar ca inainte iti leganase parul...cineva iti spune subtil ca aici nu mai e locul tau...

imbatranirea broastei verzi...

2009-10-05T15:55:00.008+03:00

e o poza veche...

... de cand avea ochii intregi, gatul necusut, florile neofilite si nasul stramb de fericire...

...de cand nu era asa murdara ca acum...

...de cand nu se saturase sa astepte pasarile calatoare...

sinceritea de azi...

2009-09-17T19:42:00.005+03:00

am plans cum n-am mai plans de ceva vreme. am plans dintr-un motiv mic, asa cum fac de obicei. pentru lucrurile cu adevarat grave nu cred ca o sa mai am lacrimi. nu-s rasfatata, nici desteapta, poate doar dementa...nu stiu sa fac multe lucruri, dar la plans e clar ca ma pricep...e una dintre zilelele acelea in care ti-e greata, iti vine sa vomiti, simti amarala lichidului verde-galbui, dar de teama inghiti si tot inghiti pana cand tot lichidul ingerat te face sa explodezi. n-o sa te poti readuna...desi timp de un an am crezut ca nu-mi mai pasa, contrariul s-a adunat azi in boabe de mercur...mult prea toxic pentru un cap golit de incredere...

de cand plansul a devenit o crima?

dintotdeauna...

zile de fiere...

2009-06-06T00:44:00.003+03:00

e amara cafeaua fara lapte si fara zahar, pai poate de aceea se numeste cafea...da, darm unde-i mierea de langa lapte? si dulcele din zahar?

cotidiene...

2009-05-12T19:48:00.004+03:00

intrebare: care este diferenta dintre ieri si azi?

raspuns: ieri, am fost incaltata in pantofi sport. azi, am preferar pantofii cu talpa inalta. picioarele mele stiu ce si cum. dar starea mea de spirit in ce a fost incaltata? la fel ca piciorele...

incercari...poate continuari...

2009-05-01T18:59:00.004+03:00

un nor pictat pe un geam, un nor dolofan si bosumflat priveste stramb la o vaza eterna...o vaza curbata generos, o vaza goala aruncata pe o masa diforma suportata de un parchet stralucitor...parchet neted zgariat de blacheurile unor pantofi stalciti...pantofi care se agita sub nor, pe langa vaza, pe sub masa...pantofi purtati de un necunoscut...necunoscut rumen la fata care lucreaza intr-un restaurant...restaurant care are geamuri...geamuri de duminica fara perdele, deci fara mistere...misterele s-au ascuns intr-un trandafir...trandafir care o sa aduca un zambet...zambet de ploaie...ploaie de vara...vara insuportabila...insuportabil de frumoasa...frumoasa luna august...august in care numic nu e o intamplare...o intamplare dintr-o mansarda fara ferestre, doar cu scara de lemn...lemn lacuit si tacut...tacut e si chelnerul care lucreaza in restaurantul fara perdele duminicale si care locuieste in casa norului dolofan, a vazei eterne, a mesei diforme si a parchetului zgariat de pantofii stalciti...un necunoscut ca oricare...poate doare...

anormal sau nenormal?

2009-03-13T23:55:00.003+02:00

vacuta xi: te mai gandesti la EI?
ea: care EI?
vacuta xi: el plus el egal EI.
ea: ....
ea: sincer?
vacuta xi: nuuu. nesincer. sincer, normal. esti toanta?
ea: pai...
vacuta xi: n-am toata noaptea la dispozitie.
ea: doar azi. mai mult la unul dintre EI, decat la celalalt.
vacuta xi: de ce?
ea: de toanta.
vacuta xi: si cat mai intentionezi sa inoti in tontenie?
ea: m-am perfectionat la toate stilurile: bras, spate, fluture si craul.
vacuta xi: n-ai pierdut nimic.
ea: serios?
vacuta xi: asa ca iesi din mocirlo-piscina in care esti acum si uita sa inoti.
ea: daca ar fi atat de usor...
vacuta xi: este. altfel o sa uiti sa mergi alaturi de actualul EL..
ea: tu ai pornit dicutia asta nu eu....
vacuta xi: ia o gura de trandafiri, spala-te cu aer, plimba-te pe nori, tine de mana noaptea si dormi cu broasca. o sa treaca... a fost doar o zi.

episoade nesimbiotice...

2009-03-02T17:20:00.004+02:00

episodul 1

-aveti antibiotice pentru tristete?

- aveti reteta?

- nu.

- atunci va rog sa va intoarceti acasa. sa luati tricoul alb, pantalonii colorati, sa lipiti picioarele goale de parchetul maroniu. da stiu, aveti o unghie vanata, dar nu conteaza. ati retinut?

- da. casa-tricou alb-pantaloni colorati-parchet-picioare goale. de unde stiati de unghie?

- nu aveti pantofi.

- aham, am inteles. si mai departe ce fac?

- si apoi plangeti cat va tin ochii.

- si trece?

- ce?

- tristetea...

-nu. dar macar data viitoare o sa purtati pantofi.

episodul 2

- aveti fulare verzi?

- da.

- cate?

- 50.

- le vreau pe toate.

- de ce?

- sa le dau foc.

episodul 3

- vindeti cuvinte frumoase?

- da. dar nu la bucata.

- cat e gramul?

- 2 poli.

- n-am poli. pe lei nu dati?

- doar pe camile.

- n-am nici camile.

- atunci azi nu va bucurati de cuvinte frumoase.

- nu-i nimic. m-am obisnuit. poate la anul o sa vindeti pe lei.

usa se tranteste in toate cele trei episoade. ziua e bulimica. afara e soare, dar nimeni nu-l vede. orasul zbiara, dar nimeni nu-l aude. cei trei plang, dar nimeni nu-i baga in seama. o tristete, un fular, niste cuvinte frumoase au evadat de la gradina zoologica...

leapsa de pisica (II)

2009-02-14T16:04:00.004+02:00

de la pisica olga trimisa printr-un porumbel virtual

SUNT: nevrotica, verde, alintata
AŞ VREA: sa ajung la Lisabona
PĂSTREZ: multe obiecte inutile
MI-AŞ FI DORIT: sa am ochii verzi
NU ÎMI PLACE: sa sterg praful
MĂ TEM: de moarte, si mai nou de singuratate
AUD: zgomote ciudate noaptea
ÎMI PARE RĂU: ca nu mi-am facut mai des codite
ÎMI PLAC: esarfele in culori aprinse si cartile
NU SUNT: invizibila
DANSEZ: singura prin casa
NICIODATĂ: n-am mers cu bicicleta
RAR: spun "imi pare rau"
PLÂNG: mai tot timpul
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: pe aceasta planeta
NU ÎMI PLACE DE MINE: cand plang
SUNT CONFUZA: din cand in cand
AM NEVOIE: de gheata
AR TREBUI: sa scriu mai mult
sa mai scrie si altele despre ele: lumi, monica, jolie si cine mai are chef...

despre mase

2009-02-13T21:55:00.003+02:00

o sa scriu mai concret si mai serios ca niciodata. si un pic mai indignat.
seara asta e crunta pentru familia lui MC. chiar daca fara suflare l-au avut langa ei pana acum. s-a dus. pamantul l-a acoperit, nu e un post patetic e realitate.

Tratat cinic.

din abordarea subiectului se desprind multe lucruri. iertata sa-mi fie numirea unei morti drept subiect, in contextul acesta nu stoarcem lacrimi.
zilele aceste s-au vehiculat mari teme ale societatii. presa s-a bagat in sufletul familiei, presa e de vina pentru ca nu l-am cunocut pe MC in viata. serios?

pai daca presa va influenteaza in acest fel inseamna ca sunteti niste mase amorfe. daca tot va lamentati atat, de nu umpleati sala cand MC inca mai juca la dinamo? de ce nu l-ati cunoscut pe tatal lui MC cand venea la meciurile fiului sau? de ce-l respectati doar dupa moartea fiului sau? nu lucram la un ziar cand l-am vazut prima oare pe MC.am fost la nenumarate meciuri ale carui scoruri presa nici macar nu le dadea. dar cum statul in fata calculatorului si al televizorului a devenit obisnuita. dominati de reflexul pavlovian asteptati sa primiti totul pe tava. de ce va cautati eroii in presa? nu sunteti capabili sa actionati singuri? acum contraofensiva ar putea fi dominata de intrebarea si la ce ne trebuie presa, alte contraargumente ar invoca teoria bazata pe functiile mass-media...dar toata indignarea asta a demonstrat cata dependenta exista fata de toate mijloacele de comunicare ale celor care se dau independenti si ii fac pe altii vinvati de crime necomise...

un pic si depre ziaristi. tot moartea lui MC mi-a demonstrat neprofesionalismul unora dintre jurnalisti. generalizarile nu mi-au placut niciodata. s-au vehiculat o sumedenie de informatii neverificate. s-au scrise o groaza de texte patetice, un fel de compuneri care sa stoarca lacrimi, dar scrise intr-o limba de lemn pe care MC chiar n-o merita. apoi s-a produs o scindare vizibila intre cei care au fost pusi sa faca munca de jos si intre cei care isi permit sa stea pe un scaun senioral si sa arate cu degetul la amaratii care s-au bagat cu bocancii acolo unde nu era loc. "sclavii" n-au scuze, dar ipocrizia e mai mare in randul editorialistilor, comentatatorilor etc.

ar mai fi multe de scris, dar parca am dat prea multa importanta unor lucruri fara sens...

fara titlu

2009-02-09T13:32:00.004+02:00

pacat de el.

lacrimile se usuca. durerea se alina. timpul trece. asta pentru cei care traiesc.

poveste dintr-o lume paralela (de acum doi , adaptata pentru ieri)

se facea ca in ziua X a murit MC... unii au incercat sa albeasca doliul din poarta familiei C...altii au plans...cu litere negre pe hartia alba au aparut diverse cuvinte moarte, deces, tragedie, lacrimi, consternare, regret, disperare...intr-un final moartea a primit pagina intai...
...din handbalistul MC a ramas un corp lipit de masa rece a morgii... organe intregi...o inima ciopartita care nu mai bate si niste ochi de a caror culoare nu se va mai bucura nimeni...tocmai pentru ca moartea interzice acest lucru...frumusetea nu mai exista in moarte...toate zac acum sub un lintoliu disperat de atatea cadavre intalnite...
"cu o moarte toti suntem datori" pana si intr-o lume paralela....

dulceata ermeticului...

2009-02-03T11:25:00.002+02:00

dulceata din petale de cotidian. dulceata obtinuta prin macerarea unor zile lungi. dulceata servita cu zambete. dulceata savurata la orice ora din zi, dar mai ales noaptea. borcane inghesuite intr-o debara intunecoasa. e sezonul dulcetilor interzise, numai ca petalele au cam fugit din recipiente. s-au ascuns prin buzunare mai luminoase. se vor intoarce ele la timp pentru festivitatea de premiere, pentru partida decisiva? oare stiu ca sistemul dupa care se joaca e cel de "trei din cinci"? care trei? care cinci? stiam eu ca petalele astea sunt cam ignorante. ele au promis ca se intorc in camara neagra la al saptelea randevu. ar fi bine sa le anunte cineva ca borcanele nu stau vesnic deschise, si usa de la debara se va inchide, lasandu-le cu venele umflate. acum ele rad, gandindu-se ca se vor transforma intr-un stol si vor intra pe sub usa. teapa. totul e izolat. camera s-a transformat intr-una ermetica. isi vor da seama mai tarziu, ca doar au fost atinse de oameni. au stricat bunatate de dulceata, doar din capriciu. asa ca, poftiti in camera cea ermetica, dar fara dulceturi.

sferturi...

2009-01-13T17:28:00.003+02:00

- cat ai timpul?

- fara trei sferturi./ - si un sfert.

- dintr-o omida taiata in patru care-i partea pe care ai alege-o?

- omida e urata/ omida e taiata/ nu-mi place omida sectionata. /vreau totul, nu o bucata.

dialog imaginar...

2008-12-16T18:03:00.005+02:00

era in fata oglinzii din holul asteptarilor....

- de ce nu mai scrii?

- aseara am visat cerneala.

- pai vezi...

- nu vad. ascult.

- nu ma lua peste picior!!!!!

- ai patit ceva?

- da. sunt fericita.

- si fericirea nu lasa urme in creierul tau pe care sa le prelungesti in scris?

- lasa. lasa, dar fericirea asta nu pot s-o risipesc in cele patru colturi, nu pot s-o impart cu o groaza de oameni.

- dar tristetea o scoteai cu nerusinare pe taraba...

- ....

raspunsul se pierdu. unul dintre interlocutori s-a dus sa-si traiasca fericirea in sufrageria prezentului...

fana si zuzi joaca pe teren propriu

2008-11-28T21:48:00.002+02:00

in gara la Bucuresti...

Tanta si Costel. Tanta-Zuzi si Tanta-Fana. Costel-Antoine si Costel-Adonis.

de ce ma minti cu atata nepasare?

hmm. labute ferecate, poate.

ce bine ne-ntelegem noi doi!

cand schimbam zambete.

revelion in doi

da. cu siguranta.

prea multe detalii strica. doua pucuri si ala mic fara casca. ;)

dezamagiri...

2008-11-20T11:38:00.004+02:00

nuvela scurta scrisa in graba s-a incapatanat sa aiba un final cu gust de pelin. personajul-ajutator al autorului s-a trezit dintr-o data cel principal, poate pentru ca avea gura prea mare si sufletul un pic mai deschis. i-a tot spus autorului ca nu vrea sa-si prelungeasca aparitia efemera in aceasta nuvela de curent incert. dar pixul era la el si poate si firul epic al unuia dintre personajele masculine o ademenea (caci da, era vorba despre o ea, s-ar putea sa fiu eu, s-ar putea sa nu).

n-a vrut sa semene cu personajul principal anterior. pana la urma a vrut sa-si scrie singura momentele subiectului si s-a ales cu pietre aruncate in cap, cu praf in ochi si cu gust de fiere in gura. cand pici la mijloc, intotdeauna iti iei pumni seriosi si ai nevoie de mai multa zile in spitalul imaginar al nevricosilor. nu sunt (daca sunt eu pana la urma) un personaj-vicitma. doar ca zgarieturile verbale raman mai multa vreme in piele, decat urmele unei eventuale corectii fizice. o zi stricata de atacurile unor anonimi nu poate fi indulcita nici cu zaharul care curge din dulap. personajul-principal anterior vorbea despre "dulceata vietii", uneori ea se transforma in vitriol si arde. pentru ochii care candva stiau sa citeasca, personajul actual isi arunca palaria inexistenta...

dorinta...

2008-10-24T14:59:00.003+03:00

vreau smaralde...si mai vreau eu multe, dar deocamdata vreau un smarald...de unde pornirea asta verde? arturo perez reverte stie cel mai bine...

pe mare...

2008-10-19T17:58:00.007+03:00

" -Ce vrei de la ea?
-Vreau sa-i numar pistruii, Pilotule. Ai observat?...Are mii si mii, si vreau sa-i numar pe toti, unul cate unul , parcurgand-o cu degetul ca pe o harta nautica. Vreau sa trasez itinerarii de la un Cap la altul , sa ancorez in toate intrandurile, sa-i strabat pielea...Intelegi?
- Inteleg. Vrei s-o regulezi."

Harta sferica- Arturo Perez Reverte

sunt un melc de vara-toamna in ale cititului. sau mai bine, sunt un lenes in parcurusl foilor negre adunate si copertate. in ultima perioada, cel putin. asa ca dupa "zbor deasupra unui cuib de cuci", a urmat "harta". motivele pentru acest semi-abandon sunt complexe si diverse. cartea este pe alocuri sublima, iar cuvintele care descriu viata cu ajutorul instrumentelor de navigatie deschid pofta pentru un leganat de vas pe o mare intinsa...

poezie, poezie...continuarea e pentru cine stie...

2008-10-18T19:29:00.005+03:00

Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,

În lipsa mea ea se gândeste numai la mine,

ea cea mai draga si cea mai aleasa

dintre roabele sublime.

Ei i se face rau de singuratate

ea sta si spala tot timpul podeaua

pâna o face de paisprezece carate

si tocmai sa calce pe dânsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei

si atârna pe dânsul tablouri

ca sa se bucure derbedeul, e-hei

cazut de la usa-n ecouri.

Ea îsi asteapta barbatul betiv

Ca sa-i vina acasa

si degetele albe si le misca lasciv

pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatatea tine în boluri si zeama acra,

parul lung si negru si-l întinde de la usa spre pat

sa nu greseasca barbatul niciodata

drumul predestinat.

A mea -Nichita Stanescu

toamna se numara merele (fana si zuzi, partea a VI-a)...

2008-10-04T14:14:00.008+03:00

motto: "mă tem ca n-am să te mai vad, uneori"

Emotie de toamna-Nichita Stanescu

picioare goale strivind frunze uscate, rochii vaporoase acoperite de hlamide verzi, anacronice in felul lor, fana si zuzi in cautarea timpului pierdut...

...epopeea celor doua se reia in tuse puternice de ocru...

...broscuta oac n-a facut nazuri cand a auzit ca i se pregateste o noua alergatura spre miercurea-ciuc, nu fusese ea la salonul de infrumusetare, dar avea incredere ca cine o vrea, o ia asa cum e, cu praf pe capota si cu revizia tehnica expirata. detalii. fana si zuzi adunate de prin diferite colturi ale fericirii de toamna au incalecat din nou pe ne-rosinanta, dar broscuta pana la proba contrarie.

coincidenta imnala si solemna a fost doar scanteia care avea sa aprinda focul in capitele imaginatiei. asta s-a intamplat dupa ce valurile de culori s-au astamparat, padurile renuntasera sa-si mai afieze fardurile. ogoarele erau parjolite, fantanile otravite si barbatii ne-scosi in lume. mima se poate juca si in masina. in acest timp, in orasul pasilor irositi, toamna imprastia parfum pe corpuri schitate in creion chimic.

miroase a emotii si a cafea in holul hotelului F. fana si zuzi au viziuni intrerupte de amenintarea tornadei "Vulpoi". dar prezentei fanei avea s-o transforme doar intr-un vant care i-a mangaiat din greseala buzele zuziei. ea nu recunoaste, dar dupa ore de tortura, o va face.

-da tu lucrezi la autostrada, intreaba vulpoiul cu ambele labute ferecate (e si el un personaj mai vechi in epopee)

fana e un pic bulversata: ce nu i-a placut la mine? vorbesc prea tare? dau din maini? scuip coji de seminte? dorm in timpul orelor de program? beau prea mult? miros a transpiratie?

- pai daca porti astfel de culori pe unghii. deci vulpoiul nu e daltonist si e atent la detalii.

si a venit iarna peste zana melopeelor.

bocanci si cizme imblanite inutile, blugi si mantii calduroase ancorate foarte bine in gheata, fana si zuzi fata in fata cu reactiunea...

discutia lor cu fermierul-vorbitor s-a reluat natural. s-au perfectat viitoare acte ce vor lasa accesul liber spre iarna si spre ger.

timpul nu mai are rabdare cu fana, nu e mai e vremea...

... genunchilor induiosati

...golurilor in stomac

...numaratorii pana la 44

...saluturilor zambitoare

..conversatiilor estetice

..ochilor verzi

stefan vorbeste la telefon si uita sa salute. pana la urma, stefan, cine-i stefan?

timpul o indeparteaza pe zuzi. dar e vremea...

...genunchilor tremurand

...tatuajelor

...colorarii fluturilor

...numaratorii pana la 10

...cautarii privirilor

antoine e racit si arunca firimituri de ocheade. il doare mana. are un tatuaj nou. pana la urma, ce inseamna 2008?
dar pentru amandoua au fost orele dezvelirii statuii lui adonis cel mic. in trecut vazusera ele o parte din el (ochii, alunita de deasupra buzei). voalul s-a dat la o parte vineri seara lasand la iveala parul carliontat, nasul in vant si crosa ridicata deasupra capetelor lor. mai zambitor ca de obicei, adonis cel mic a fost zgomotul din tacerea deranjanta. pata cea noua de verde...

in iarna s-a stins lumina.

in toamna s-a facut noapte. broscuta oac n-a adormit. fana si zuzi au dansat invelite in frunze pe carari ude, scuipand hohote de ras meriere (despre asta mai tarziu)...

sunt o vaca...

2008-10-02T00:37:00.004+03:00

da. ma simt o vaca. si nu ma simt vacuta xi cea simpatica. ma simt joiana cea urata si antipatica. joiana de lapte acru, nu de lapte dulce. o vaca, ce atatea cuvinte inutile...

living the american dream (III)...

2008-09-18T23:59:00.004+03:00

ordinea cronologica deja s-a sters, mai sunt doar cateva fragmente de zile amestecate intr-un blender al uitarii. asa ca mai am in buzunarele salopetei amintirilor doar episoade izolate neordonate pe siragul secundelor, minutelor. sa nu mai lungim introducerea si sa continuam aleatoriu povestea deplasarii din america. o iau in ordinea promisa...

prosopul fotografului-porno. sau cand visele devin realitate pe jumatate. trebuie sa recunosc in mod public ca am avut o noapte in care subconstientul mi l-a pus in vis pe fotograful-porno. un vis deocheat de baba absentei sau abstinentei (nu mi-am dat seama care dintre ele era, sau e o baba pleonastica?). asa ca dupa ce am ajuns centrifugati de oboseala ne-am si dusat un pic (separat, desigur). asa ca dupa lepadarea prafului de pe piele, fotograful-porno a aparut in cadru doar cu prosopul in jurul mijlocului.

- e vreo problema? a intrebat el razand (sau ceva de genul acesta, imi permit si eu sa am o licenta poetica. doar n-o sa zic acum ca-i pun cuvinte in gura) a intrebat el.

puteam sa am vreo problema? clar ca nu. si asa a continuat in toate cele cinci zile de petrecere americana. adica a aparut in cadru de fiecare data in prospul imaculat de alb.

pentru mintile masculine: nu prosopul n-a cazut niciodata (pe cuvant de onoare).

pentru mintile feminine: fotograful-porno arata de un fel principal....

gleenwood springs. de ce si acolo? pentru ca acolo se refacea o alta maratonista romanca. cea mai mare piscina cu ape termale din lume e asezata intre munti de culoare rosie. nu le-am incercat din cauze variabile, fotograful-porno da. relaxarea era crescuta intr-un mediu prielnic si se vedea la femeile care nu se sfiau să-şi arate celulita, la pensionarele care mergeau cocoşate, la tinerii tatuaţi şi la familiile care-şi aduceau copiii de numai cîteva luni la piscina fierbinte şi limpede. acolo am mancat vestitele gogosi, muult prea dulci. la apele sulfuroase am ajuns cu ajutorul unui mercedes imens condus de binesh.

binesh.un fijian cre mi-a spus ca traieste visul american. a venit cu o valiza in america si acum are o casa cu fantana si nuferi, un hotel inflorat, o nevasta si patru copii. maseur, om care m-a fascinat si care ne-a povestit despre boulder, despre casa in care s-a filmat "charlie's angels", despre rafting, despre atletism, despre romance, depre aspen si depre altele de care nu-mi aduc aminte acum. povestea lui nepublicata o sa apara si ea pe acest blog micut. asa ca nu mai dau detalii inutile.

cum am aflat ca pe ryan il cheama ryan. ryan e baiatul cu ochii verzi de la receptie. am aflat ca-l cheama ryan pentru ca fotograful porno m-a trimis la ryan cu laptopul in protap din cauza faptului ca nu mai functiona wireless-ul. schimbasera parola. mai tin inca minte parolele. prima era "green800" si "zerowaste". cam asta e povestea nespectaculoasa cu ryan care nu mi-a rezolvat laptopul.

lucruri marunte. o sa urmeze o enumerare americana: fresh de portocale, cafeaua de la Starbucks, liniste, masini de pompieri, biciclete, "Dany's", costitele de bufallo, placinta crocanta sau cu ciocolata alba, pianul neacordat, tantarii, petrecerea, caminele studentesti, omleta, "how are you"-ul din magazine, cateva haine, muntii, potecile, oamenii.

eu si fotograful-porno ne-am strans jucariile si am plecat intr-o duminica. si tot intr-o duminica am ajuns la munchen, unde motorul avionului spre bucuresti a prins o raceala. racitul a ramas pe pista din germania, in timp ce noi am zburat cu un avion neinfectat.

acasa era o duminica enervant de zgomotoasa...

THE END

living the american dream (II)...

2008-09-14T23:48:00.003+03:00

america (statele unite ale americii)...

aeroportul din denver.

- How are you, ma'am? m-a intrebat un functionar al aeroportului dupa ce am trecut de linia rosie. (daca am urat ceva, in afara de oboseala, in deplasarea americana a fost cuvantul de adresare "ma'am" de care m-am lovit si la receptia hotelului, dar asta in alt post).

si a continuat cu interogarile de genul: "ce cautati in america?", "cat stati" (aici ne-am inteles cam greu. eu ziceam ceva, el intelegea altceva. pana la urma am dezlegat firul).

in afara aerportului ne-a asteptat soarele prieten, cerul intens de albastru, taximetristul negru si taxi-ul galben. sosele intinse, campuri pustii si 40 de kilometri pana la boulder.

boulder. o cladire inalta la intrare in oras (mai tarziu am aflat ca era una dintre cladirile universitatii). prima impresie: (ca doar pornisem cu idei preconcepute si fara o documentare adecvata. eu si foograful-porno eram virgini in ceea ce priveste america) "am ajuns intr-un sat parasit asta nu e america!". fara oameni pe strazi, totul gri, era de la oboseala si de la ganduri. n-avusesem ochi pentru muntii de pe partea dreapta, pentru cerul care-si crescuse gradul de albastru, pentru liniste si pentru altele. am vazut cateva magazine abandonate. nu tu cladiri inalte, nimic din ce imaginatia noastra ar fi urzit. bineinteles ca ne-am plimbat de vreo trei ori pe strada principala din boulder pentru ca taximetristul nu stia de hotelul outlook.

hotelul outlook. usile glisante ne-au introdus intr-un miros de clor puternic (piscina din interior era de vina). la receptie doi barbati, fotograful-porno a negociat cu ryan pentru cartelele de acces. (de unde stiu cum il cheama pe unul dintre barbati? nu, nu scria pe escuson. aveam sa aflu in zilele urmatoare. si apropo, ryan avea ochii verzi). era un hotel, de fapt motel as zice, ca in filmele americane, incepusem sa ne linistim. ideile noastre preconcepute aveau si ele un temei. camera care ne-a fost incredintata. era la etajul 1. usa era strajuita de balustrade colorate [i numarul ei era 210.

camera 210. doua paturi imense ne asteptau pentru un somn adanc si meritat, dar noi venisem cu treaba, nu eram turisti. mobilierul era un pic cam trecut de varsta senectutii, dar inca posibil de convietuit cu el. in sertarul noptierei care despartea cele doua paturi era biblia, un carnetel si un pix. prosoapele erau albe si baia excludea chiuveta, care era intr-un buzunar al camerei alaturi de oglinda-perete, de fier, de masa de calcat (am reusit s-o folosesc dupa ce fotograful-porno mi-a facut protectia muncii). dar n-am avut timp sa profitam de ea ca am pornit spre erie.

erie.10.000 mile (mi-e cam lene sa transform in km) distanta de boulder. peluze tunse perfecct, case din lemn puse cu rigla pe pamant si multa liniste. dar cine a avut timp de ea? eram acasa la castigatorea maratonului olimpic. chiar si obosita am ramas impresionata de portile sufletesti care ni s-au deschis, de limpezimea cuvintelor, de curiozitatea americanilor veniti in vizita, de gradina din spatele casei, de fructele prajiturii, de vecinii care beau vinul pe strada si nu ezita sa vina s-o felicite pe romaca de 38 de ani care a s-a ales cu un disc de aur dupa JO de la Beijing. am revazut cursa cu familia ei si ne-am hranit din relaxarea lor, pentru ca pe amandoi ne luase ameteala de la atat nesomn. am incheiat prima zi in america centrifugati de oboseala. despre prosopul fotografului-porno, despre glenwood springs, despre binsesh si o groaza de alte maruntisuri in urmatorul episod...

VA URMA

inceput de amercan dream (I)...un nou episod din serialul "Deplasarea"

2008-09-11T21:28:00.008+03:00

parca nici n-a fost america, colorado, denver, boulder...

22 august: viza grabita de america, alergatura pe strazi inguste cu fotograful-porno si avionul.

avionul. cu doua ore inainte pe aeroport. fara nervi si senzatii ciudate. aveam prea multe pe cap : aranjarea intalnirilor disperarea plecarii subiectelor, deconspirarea legaturilor. in toata aceasta salata am uitat ca urc pentru prima oara in cer, printre nori. fotograful-porno a fost alcoolul pe care unii il beau ca sa nu simta teama. aproape doua ore cu furtuna si ploaie pe final, asta a insemnat zborul bucuresti-munchen.

munchen. cerul era dezlantuit. seara. ploua de tenesi mei deja faceau nazuri pentru ca ii luasem fara consimtamant in aceasta germanie uda. noroc, ca mai mult am umblat in interiorul aeroportului cu trenul si cu taxiul. in buza de noapte am ajuns la hotelul orly. un bloc numit hotel. cina am infulecat-o la un restaurant pana la care cred ca am facut vreo cincizeci de pasi. nimic interesant pe acolo, doar ca unei blonde chelnerite i s-au cam aprins calcaiele dupa al meu fotograf-porno. nu s-a lasat cu urmari, ci doar cu zambete si cu o masa copioasa. dupa alti cincizeci de pasi, facuti inapoi am adormit cu gandul la denver.

denver. dimineata germana cu tren stricat si bilete irosite, taximetrist care a inteles ca suntem americani si ne intreba de obama, cu allianz arena zarita in fuga, cu un drum destul de lung si iar cu aeroport si avion. controale, cafea si acomodarea cu balena boeing. zece ore douazeci de minute in atat s-au transformat kilometrii dintre munchen si denver. tot din inconstienta nu mi-a fost teama de turbulente, nu m-a derajat aerul conditionat, am dormit pe parcursul celor trei filme care au fost aruncate in niste televizoare mici pentru a trece timpul mai repede. am completat din nou hartii. fotograful-porno a mai facut o victima printre stewardese. am plecat la 9.30 din germania si am ajuns la 14:30 in america.

america.......

VA URMA

autocenzura...

2008-09-09T00:16:00.003+03:00

mi-e...

te...

ar fi o groaza de subsantive si verbe care ar completa spatiile goale...dar din cauze nehotarate si necoercitive nu pot fi asezate langa pronume...dintr-un cer limpede si albastru totul s-a transformat intr-o nebuloasa...un front de aer rece traverseaza formele de relief neregulate de pe parcursul a 500 de kilometri...dupa canicula extrema provocata de curentii din vest, urmeaza viscol si inghet...

mi-e frig, dar nu pot sa zic...

te caut, dar nu te recunosc...

te ascult, dar nu pricep...

te inteleg, dar mai mult nu pot sa fac...

ce urmeaza...

2008-09-07T16:29:00.002+03:00

daca as fi angajatul blogului meu cred ca as putea primi ajutor de somaj...asa ca e momentul sa ma pun pe treaba (sa incep sa scriu din nou)...nu de alta, dar imi suna straniu "somer(a)"... recunosc ca am fost data afara de la serviciul meu blog-istic doar pentru ca mi-e bine, mi-e liniste, mi-e timpul folosit in alte activitati..in planul cincinal pe care l-am intocmit pe un genunchi de secunda sunt cuprinse urmatoarele texte:

1. aventurile din gradina botanica (personaje: eu si o mimoza)

2. living the american dream (personaje: eu si fotograful-porno)

3. trenul imund (personaje: oricum sunt neimportante)

acum sper sa-mi fie destul de frica de dictatorul blogurilor si de aparatul lui represiv ca sa ma reimprietenesc cu tastatura si sa ispravesc cantitativ, de calitate nu era vorba, proiectul utopic (in aceste zile)...

mi-e dor de scris, nu si de mine in dispozitie nebuna de scris...

un abtibild de china...

2008-08-17T16:16:00.006+03:00

o blonda printre atatea brunete in gimnastica romaneasca...se ia zambetul, se ia parul prins in coada, se ia costumul albastru si se lipesc pe medalia olimpica de aur...o sandra izbasa cu lipici pe spate si cu sclipici in par... azi la beijing ea si-a compus cel mai mare abtibild din colectia uitata undeva la deva, sub un pat, prada prafului...sandra a crescut...nu mai vrea figurine in culori tipatoare...poate o sa aiba chef sa pastreze intre filele unui ziar buchetul de trandafiri de la premiere, sau o sa adune in urechi notele unui imn prea batran pentru ea...poate vrea sa prinda in mapa rosie minutele de aplauze, sau imbratisarea antrenorului, sau bucuria parintilor din tribune...felicitarile adversarelor, oricum sunt de complezenta...o victorie care sa aline gleznele poznase, spatele neascultator, bataturile din palme...o sandra care acum o sa vorbeasca fara sa mai ceara voie...

gimnastica e o dresura, sa nu uiti...

2008-08-16T22:51:00.004+03:00

in timp ce unele plangeau dupa o medalie, in timp ce altele visau la metalul trecut si la cel viitor...

in timp ce unii se plimbau, in timp ce altii dansau, in timp ce unii se iubeau, in timp ce altii se plimbau si porumbeii zburau...

...Ea isi traia ultimele minute in imbacseala caniculara a Bucurestiului...Ea la saptezeci de ani facea piruete perfecte si imi arata cum poti sa mananci cu mare pofta din farfuria in care ni se iroseste viata..Ea a avut coloana franta...Ea a adus prima medalie olimpica la gimnastica...Ea spunea ca "gimnastica e o dresura"...Ea avea pe usa de la sufragerie un poster cu un soldat englez...Ea a impartit medaliile si diplomele...Ea avea o pisica pe care o iubea mult...Ea privea cu senitatea moartea...Ea a slabit, dar nu si-a pierdut zambetul...Ea mi-a lasat trei poze...Ea mi-a daruit garofite in luna mai...Ea asteapta Olimpiada...Ea s-a stins ca o narcisa galbena...Ea avea un bilet de externare din spital pe care n-am putut sa-l citesc (era incarcat de metastaze)...Ea se scuza ca nu mai poate sa vorbeasca din cauza chimoiterapiei...Ea stia sa multumeasca fara sa fie nevoie...Ea din care va ramane doar cenusa si cateva randuri uitate prin vreo carte de statistica...Ea a fost Elena Leustean...

razboi (I)....

2008-08-14T21:26:00.003+03:00

"make love not war"....

mierea diminetilor...

2008-08-02T07:21:00.002+03:00

o noapte se poate incheia la fermoar intr-o dimineata cu rasarit ascuns intr-o capitala, dar atat de prezent la 500 de kilometri departare...

o dimineata ce incepe intr-o cana de cafea, trebuie sa fi fost precedata de o noaptea lunga in care s-a incins plita, a fiert apa si la final praful negru masurat cu lingurita s-a pierdut in bratele tremuratoare ale lichidului incolor...dar unde-i zaharul? ar intreba un neofit un ale cafelei...dulceata vine din interiorul unei sticle de culoare verde...e mierea care statea ascunsa pe ultimul raft al frigiderului...

o noapte se poate incheia cu un rasarit primit in dar...

o dimineata poate incepe cu un somn lung....

vertij...

2008-07-31T20:42:00.002+03:00

sunt zile peste care treci fara sa le gusti gemul dulce... si sunt alte zile din care storci cu usurinta zeama acra pe care o bei pe nerasuflate incercand sa uiti de betia noptilor...

sunt ore pe care le traiesti si despre care nu scrii...sunt ore despre care scrii si pe care nu le traiesti...

sunt minute care iti zugravesc pe fata cu o bidinea fina cuvinte precum zambet, stralucire, abandonare si verde....dar exista si cele rele care incearca sa ciopleasca epidermic tristetea, lacrima, ingandurarea si negrul...

sunt secunde care bat la masina si lasa in urma lor o foaia alba din care respira fara contur vise sentimentaliste...si mai sunt alte secunde care se intind pana se rup...

ploaia-morgana...

2008-07-23T22:46:00.004+03:00

interviu cu alter-ego-ul vacutei xi.

-ploua.

-si ce daca? nu e ca si cum ar ploua in desert.

- esti sigura ca e o ploaie reala?

- pai ar putea sa fie o ploaie-falsa, dar pana acum isi joaca cu succes rolul de ploaie-adevarata.

- cat crezi ca o sa dureze, ca doar suntem in mijlocul verii ?

- chiar nu conteaza. o sa dureze cat o sa tina.

- tu stiai ca o sa ploua?

- nu. ploaia asta a pornit dintr-un nor de gluma.

- si tu ce vrei de la ploaia asta?
- o imbratisare.

- si iti place aversa asta?

- se simte bine de la distanta. la apropiere nu stiu.

- ai de gand te iei de mana cu ploaia?

- intr-o noapte i-am promis o plimbare. si banuiesc ca plimbarea implica si o tinere de mana. sau nu...

- are ochii frumosi?

- stiu doar ca are gene lungi.

-....

reporterul a intrat in pana de idei. tacere. intervievata inca asteapta intrebari...

bilant...

2008-07-21T23:49:00.005+03:00

10 ore de soare...

300 de pagini citite...

peste 48 de ore de somn...

1 floare rosie...

vreo 2 conversatii lungi...

3 pisoi dintre care unul terorist...

5 ice-coffe-uri...

5 etape din Turul Frantei...

10 litri de ceai...

5 kilograme de caise...

un strat de bronz...

155 de kilometri de autostrada departe de bucuresti...

un total odihnitor si multumitor pentru sase zile de concediu.

o aventura de-o noapte...

2008-07-16T00:33:00.003+03:00

lanurile de grau au disparut, ca sa nu mai vorbim de maci...
pasiunea dintre doua animale se stinge dupa doar cateva ore...vacuta xi incepuse s-o ia pe aratura deja...si nu era vina nimanui...

vacuta xi...

2008-07-12T18:37:00.007+03:00

vacuta xi...

...s-a nascut ieri dintr-un acces de furie si o toana rece...

...e plina de fite si nu mai vorbeste cu un bou care are alta vaca...

...e deja prietena cu pisica olga...

...ar vrea sa-i infieze pe roz si pe mov...

mai multe detalii intr-un post viitor...

VA URMA

iarba rea...

2008-07-10T21:10:00.005+03:00

mi-am cumparat un plic de seminte de tacere. vreau sa le sadesc in cernoziomul din ghiveciul rosu. azi am sadit prima samanta in pamantul sarac de cuvinte. ma intreb daca ingrasamantul prielnic nu pentru tacere, ci pentru eseuri orale va suporta o astfel de pedeapsa. de mult n-a mai plouat in tara noptilor nesfarsite. dar chiar si cu un teren putin prielnic pentru taceri, mutenia trebuie sa invinga. rodul acelor seminte trebuie sa se faca frumos, sa sfideze. azi frunzele dor si tulpina sufera, dar maine o sa plantez si alte seminte. sper sa nu le strici frumusetea si de aceasta data cu prenumele acela inventat de tine si cu obrajii tai nerasi, si cu planurile de bal demodat.

"Ti-as spune ceva, orice, numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi. Ti-as spune ceva, ce-ai stiut, sau ce stiu, dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu" (Octavian Paler).

fantezie...

2008-07-04T01:32:00.003+03:00

pentru ca el era neras...
...realismul magic a iesit din paginile cartii...
...erendira nu s-a indragostit de Ulise...

coincidente...

2008-07-03T00:12:00.005+03:00

motto: nu te indragotesti in cinci secunde, dar in cinci secunde poti sa incepi sa visezi ca te indragostesti (John Fowles-Magicianul)...

prima coincidenta : un an i se scursese printre degetele medii de cand il zarise pe barbatul brunet si cicatrizat...fezandat de rafalele zilelor, el purta un sort verde si se ingrijea de gusturile celorlalti...un pic mai tanara si imbracata cu rochita alba, ea a inceput sa viseze timp de o saptamana...o idila de vara...continuata cu o idila de iarna, la inceput de ianuarie...barbatul fara prenume, dar denumit de un substantiv comun aprindea focul in alt semineu...visul n-a durat decat o zi...rumegatoarele de ore au inghitit cu timpul acest vis care era ca o planta pentru ierbar: presata intre filele unui dictionar, fara viata, fara culoare, dar gata oricand sa-i aminteasca de o cicatrice si de un ten inchis...buruiana "de gustibus" s-a intors in plina vara dintre hartiile albe tocmai intr-o perioada de seceta...si s-a intors de doua ori...ca sa nu uit ca exista... iarba imbracata in camasa alba se plimba pe un trotuar prafuit de langa piata romana asta prima data, iar a doua oara pe alt trotuar murdar, la un semafor care-i facea cu ochiul celuilat de pe strada hristo botev...

prima lamurire: barbatul brunet cicatrizat era un chelner pe care o tanara l-a placut fizic...si pe care l-a intalnit vara trecuta...pe care l-a revazut de ziua ei, in ianuarie, la acelasi restaurant...si pe care l-a reintalnit acum o saptamana, in doua zile consecutive, in locuri diferite ale bucurestiului...

a doua coincidenta: mai putin de saizeci de zile au trecut, de cand o sticla de parfum mi s-a spart in maini...un parfum fotogenic...povestea e prea recenta, esarfa mea verde inca poarta in frunzele palmierilor mireasma si visul cunoscute in odaia podelei sforaitoare...dupa ce a fost marfa de export timp de trei saptamani, parfumul s-a expus in vitrina de langa un gard negru din fata Muzeului de Istorie...

a doua lamurire: un barbat brunet m-a cucerit intr-o seara cu fotografiile lui vorbitoare...si pe care l-am revazut saptamana aceasta...

a treia coincidenta: era toamna lui 2007 cand l-am vazut si am aflat despre el de la zana sucului de portocale brun...ea era fermecata de el si visa...motivul era simplu, isi dorea sa faca un cocktail care sa cuprinda sucul ei si dulceata lui in prezenta unei cafele...dar producatorul desemnat al acestei substante s-a refugiat in SUA inainte de a produce licoarea (unii ar spune ca i-a fost frica de aceasta combinatie exploziva)...ramasa fara manufacturier, zana a incercat singura sa se amestece fortuit cu dulceata din el...din cauza de alta lichida, cocktail-ul se amana pana la o data ce va fi comunicata sau pana cand sucul de portocale va imbratisa alta esenta...ce caut eu in aceasta bautura fara alcool?...eu sunt paiul...care s-a intalnit cu dulceata si lichida lui in fata la TNB...

a treia lamurire: nu e povestea mea, in concluzie nu pot s-o lamuresc eu...

baby when the lights go out...

2008-06-24T00:48:00.004+03:00

cand luminile sunt stinse in dormitoare si aprinse pe strazi o anonima despica vaporii de caldura...o statie de metrou parcursa in reluare din cauza unei glezne ce astepta un sarut si despre care altcineva credea ca fusese ranita in razboaie concupiscente...papucii taie pielea...geanta atarna fara personalitate...masinile fac surfing pe canicula tinuta in ham de un vant potolit si cald...parul ondulat al oricarei fete de pe o cale e umed din cauza apei sarate...nu cum fusese din cauza aversei-amintire...frunzele isi dau cu o crema dupa soare...unghiile de la maini ale anonimei inca se bucura de faptul ca se asorteaza cu cele de la picioare...luna cauta norii...undeva creste un gand, dar ea il rupe... glezna tanjeste, dar...drumul s-a incheiat in fata unei usi ascultatoare...vantul iese dintr-o cutie...gandul s-a descompus deja...dar glezna inca sufera..maine, cand luminile se sting in dormitoare si se aprind pe strazi...

doar saramago...

2008-06-18T21:28:00.004+03:00

"e interesant cum ne traim toate zilele din viata despartindu-ne, spunand si auzind pe maine si, in mod fatal, intr-una dintre aceste zile, care a fost ultima pentru cineva, ori nu mai este cel caruia i-am spus-o, ori nu mai suntem noi, cei care am spus-o"

un jurnalist: "daca oameni obosesc de cuvinte, eu raman fara slujba"

"limbajul e conservator, umbla cu arhivele in spate si detesta actualizarile"

"e ca viata, fata mea, incepe nu se stie pentru ce si se termina nu se stie de ce"

Eseu despre luciditate

Jose Saramago

cuvintele nu au sens singure, iar citatele nu au aceeasi savoare fara celalte paginile ale cartii. iar finalul e mai pe placul meu fata de siropoasa incheiere a "Eseului despre orbire".

historia de un sueno...

2008-06-18T20:14:00.006+03:00

timpul prisoseste doar inspiratia a intrat in vacanta manata de fulgeratoarea rutina. schite urbane s-ar gasi in tolba zilelor, dar ascutitoarea pare ca s-a stricat lasand creionul bont. intr-o alta zi ar putea aparea o poveste despre pianul care se zbate in spatele florilor mov mangaiat de un tanar cu degete lungi. sau poate istoria unui atelier de pictura unde firele au napadit tablourile si unde o maestra il vaneaza pe ucenicul altora. dar azi neinspiratia care nu se mai numeste blocaj s-a hranit un pic din strachina inventiilor nocturne.

pr-ul tot pr ramane. asa ca s-a decis sa-si mai faca un pic de imagine intr-un capsor brunet. ce a reusit? sa rascoleasca in carul cu fan, unde era doar un ac. intr-o noapte, el s-a decis sa carpeasca un pic naframa destramata de uitare. modelul rezultat in goblenul din poala nu poate fi inteles. atatea nuante amestecate fara nici un folos. atatea ate incurcate. dar au trecut prea multe luni de cand era declarat croitorasul cel viteaz. iceberg-ul nu se mai topeste doar la o falfaire de vis. siropul de unguras e dosit bine in camara, asteptand toamna...

amintiri de pustoaica...

2008-06-09T21:44:00.005+03:00

aveam 16 ani si un castron galben cu cirese...un album cu abtibilduri...o camera in care erau doua prietene si un televizor...si aveam si euro 2000...si un pic mai multa pasiune stransa sub unghii pentru echipa nationala...eram inca in grupe, dar nu mai stiu care meci...un egal cu germania...o infrangere in minutul nouazeci cu portugalia (gol costinha) si nebunia de meci cu anglia, 3-2, penalty-ul lui ganea si vorbele lui dulci de dupa marcarea golului....si apoi acel 0-2 cu italia...au trecut atat de multi ani sau asa mi se pare...nu mai tin minte la care dintre meciuri (nu cel cu italia) mi-am adus prietenele la mine ca sa mancam cirese in buza verii...am strigat, dar nu am baut bere, nu se asorta cu ciresele...si la final am vrut sa iesim in strada...pana la urma n-am iesit in centru, langa fantana...si asa cum se intampla intotdeauna chiar daca amintirile nu sunt chiar atat de ofertante avem noi grija sa le impachetam si sa le scoatem la taraba ca trufandale...mana lui hagi pe inima, golul lui chivu din meciul cu anglia, bucuria lui ganea, nebunia lui dorinel munteanu...

am 24 de ani si un pachet de tigari...albumul este acasa la fetesti, fara abtibilduri, un cadou nostalgic primit de la tata...camera aceea parca nu mai e a mea, iar prietenele s-au imprastiat prin tara...euro 2008 nu mai e al meu...in toti cei opt ani am rupt legaturile cu echipa nationala, cu fotbalul...ochii care nu se vad, se uita si se indreapta spre alti ochi...din meciul romania-franta n-am retinut nimic, poate doar exacerbarea de la inceput...un imn fortat invatat pe genunchi in vestiar...ce bine ca se canta doar trei strofe...cam asta e prezentul...peste opt ani poate peria zilelor si noptilor o sa stearga praful de pe fotografia acestor europene pe care nu le revendic, dar la al caror proces particip de pe ultimul rand, scaunul din dreapta...

parfum de razboi

2008-06-04T12:55:00.005+03:00

"sunt in punctul precis unde o frantuzoaica te-ar tutui, o elvetianca ar incerca sa afle cate carti de credit ai in portofel, iar o americanca ar intreba daca ai un prezervativ"

"pictorul de razboi a privit fresca in bezna, analizand paradoxul : unele vorbe se sinucideau semantic, negandu-se pe sine. Olvido era una dintre ele. De pe malul intunecat al amintirii ei, ea il privea cum isi bea coniacul"

"eu nu caut parfumul trecutului"

Pictor de razboi - Arturo Perez-Reverte

o carte despre Olvido...si ce ne-am face fara ea daca intr-o zi ar calca pe o mina antipersoana...si despre un fotograf devenit pictor...si despre o moneda....

viata mea sexuala e doar o piesa de teatru...

2008-05-31T00:23:00.004+03:00

viata mea sexuala e doar o piesa de teatru...

acum ca am lamurit macar un pic lucrurile sa intram dezgoliti in desfasurarea actiunii...

o blonda in albastru isi traieste viata non-sexuala pe scena salii amfiteatru a teatrului national inconjurata de un copil existent doar pe banda, de un paznic aproape haios, de un patron chipes, de un pretendent cu peruca, de un mitocan cuplat cu o icoana cu picioare lungi, de un tata nostalgic, de o manechin(a) contorsionata si de un dansator de contemp (ascuns bine in niste colanti albi si asezat intr-o vitrina schimbatoare)...replicile s-au amesteca rezultand pentru mine o piesa destul de trista...dar nu fac cronici de teatru, ci cronica aventurii filtrata prin ochii mei si ai zuziei...

...joia trecuta a fost ziua pactului de neagresiune a Dansatorului cunoscut in bezna culiselor teatrului national de opereta...fara flori, fara biletele, fara comentarii rautacioase, doar cateva ace infipte cu ajutorul cotului in mana zuziei, de fiecare data, cand in cabina de sticla manechinul clipea...

...intuneric pe randul patru la scaunele 23 si 24...in spate cateva replici ale mitocanului de pe scena (in timp ce la el mitocania se termina cand paraseste puntea, ceilalti traiesc cu ea in fiecare zi)...am fost tacuta si pentru ca stefan al-II-lea eram cam departe de mine si miopia se bagase intre noi...zuzi a fost tacuta pentru ca fotoliile erau incomode...

...mi-a placut sclipirea din ochii blondei...melcul...si finalul plin de machiaj...cam asta a fost cronica unei aventuri fara sex...

explicatie...

2008-05-25T12:22:00.002+03:00

nu inteleg de ce noaptea ma transforma...dimimneata m-am trezit cu gandul la randurile pe care le-am scris noaptea trecuta pe la doua...imi e rusine, dar asa e noaptea ma metamorfozeaza intr-un monstru visator cu tupeu...eu cea nocturna nu seman cu eu cea diurna...asa ca imi pare rau pentru deraparile patetice... si drept pedeapsa mi-am taiat din pletele ondulate...

pe urmele parfumului...

2008-05-25T01:38:00.009+03:00

sticla capruie s-a spart duminica de atata caldura...lichidul negru s-a intins pe calea victoriei lasand miresme care s-au simtit pana pe dionisie lupu, undeva, intr-un colt, pana pe tastatura unui calculator vetust...literele s-au sters...tastele au devenit de nedescifrat...acum stapana de moment scria cu nasul...pe ecran apareau in mod repetat un "V", vreo doi de "A", alti doi de "D", o pereche de "I" si cate o singratate de "M", "G", "H" si "R"...era perseverenta. mirosul puternic a explodat sub forma unui gunoier vegheat de o fotografie supradimensionata...dar inca parfumul nu exploata toate caile senzoriale ale posesoarei de calculator. camasa alba invelea parfumul, parca mai bine decat cea neagra. parul se simtea mai bine fara fixativ, iar obiecivul acela se va intoarce intr-o zi la locul lui.

sticla capruie s-a intregit de la atata ploaie...doar un ciob care avea personalitate s-a ascuns in iarba din curtea muzeului, tocmai pentru a lasa liber accesul catre lichidul negru, si toate pentru cine? pentru pierduta stapana de moment al unui calculator dintr-o incapere de pe dionisie lupu. un porumbel si-a luat zborul lasand culisele libere pentru altfel de vise pe muzica if-oasa. parfumul inca nu cunostea una dintre teoremele de viata ale proprietarei de halucinatii, e ca intr-un magazin restrictiv... "daca atingi trebuie sa cumperi"...intr-o varianta adaptata lumii moderne in care ne dam in carusel..."daca atingi, trebuie sa iei acasa"...pana atunci parfumul se imprastie prin alte pesteri, iar stapana cauta un act de proprietate peste o sticla de esenta tare...cand il va gasi, probabil se va speria de iminenta unei idile...asa ca pentru binele ei, mai bine nu-l mai cauta si ramane doar cu acel calculator cu tastatura gresita si intrerupta....

simplu...

2008-05-23T22:54:00.005+03:00

" ce are ea si nu am eu? "

ce intrebare tampita. cata energie consumata in van. eu sunt unica. ea e unica. drumurile noastre sper sa nu se mai intalneasca. oricare ea ar juca rolul Ielei. nu mai vreau sa stiu nimic despre ele.

intalnirile astea te fac sa te simti copil din nou. e ca la cinci ani, cand parintii iti refuza prajitura doar pentru ca nu e bine sau pentru ca faci carii, fara sa-ti explice de ce nu e bine sau ce sunt alea cariile.

-pasa algo?

despre parfum...

2008-05-23T01:54:00.005+03:00

avand in vedere ca sunt inca marcata de un anumit parfum, ii las pe altii sa vorbeasca despre o esenta unica intalnita doar in cateva sticle...

Everyone coming out of a perfume store is smelling the back of their hand. (Jonathan Carroll)
A women who doesn't wear perfume has no future.

(Coco Chanel)
I'm a perfume whore.

(Lexa Doig)

termen de valabilitate: cinci ore...

2008-05-21T00:47:00.006+03:00

ieri am primit de la Zuzi si de la Fotograful-Porno un parfum puternic...nu, n-a fost ziua mea... un cadou pe care nici nu stiau ca mi-l vor face...o sa trec peste introducerea storcatoare de lacrimi si un pic ambigua...ideea principala: am primit cadou un parfum puternic, sau era o esenta de parfum?

pe banca din parc statea amurgul...

- e liber? intreb eu

amurgul nu raspunde. avem tupeu. cum adica cine? eu si zuzi. ne asezam. amurgul nu pare deranjat. nu vorbeste, in timp ce tigarile noastre barfesc pachetele din cartusul urban. nisipul de pe alee ciuleste urechile si apoi le astupa, cand Fotograful-Porno ne grabeste plecarea, ajutat de patratul sau de telefon. amurgul rasufla usurat, e din nou singur.

pe scaunul de langa usa barului nu sta nimeni...

-e liber? intreba zuzi.

nimeni raspunde:

- da.

n-avem tupeu, dar ne asezam. cum cine? eu si zuzi. nimeni e vesel. alte tigari barfesc aceleasi pachete. dusumeaua doarme. Fotograful-Porno se iveste. schimbam masa. il lasam pe nimeni sa se insoteasca de alte fete.

pe scaunul din dreapta mea mea sta zuzi...

pe scaunul din fata mea sta Fotograful-Porno. tigarile iau o pauza. dusumeaua sforaie sub sase talpi. sunt cateva persoane care ii cer sa se intoarca pe partea dreapta, dar ea viseaza, nu-i aude. toti se duc in camera de langa, unde dusumeaua nu sforaie.

pe scaunul din stanga mea sta parfumul-cadou.

-buna. zice parfumul sau asa ceva. era un pic de ceata in urechea mea.

tigarile au intrerupt conversatia. reflecteza si ele si isi deschid porii pentru a simti mai bine primele note ale parfumului. sa fie ghimbir?

- taci tu ! spune una dintre ele.

dusumeaua s-a trezit din cauza notelor de mijloc. acelea care apar dupa ce tigarile nu mai simt nimic. si ea se intreba: oare e levantica?

cuvintele parfumului scot la iveala notele de baza, componentele care penetreaza pielea. a ce miroase pielea mea? a atingeri fugare si intamplatoare... a apa tonica...sau e altceva?

pe banca din alt parc sta noaptea...

-putem sa ne asezam? cum cine intreaba? eu si zuzi.

noaptea canta si ne ignora. Fotograful-Porno probabil doarme deja, anesteziat de buline.

avem iar tupeu. ne asezam. pietrele de pe alee privesc spre ateneu. tigarile din pachete diferite barfesc din nou.

- ti-a placut sticla cu parfum? intreaba zuzi

- daaa. spun eu cu mai mult entuziasm.

chiar daca am lasat sticla in camera cu dusumea nesforaitoare, mireasma nu se poate risipi atat de repede. e mult prea puternica...

pe canapea sta cuvertura portocalie...

- simti si tu ce a mai ramas din cele cateva picaturi de parfum din care a gustat ieri pielea mea?

gresia e alba si gri. e inumana. zuzi se reface si nu doarme. nasul meu e beat...

canapeaua e deja rosie...

eu si adolescentii...

2008-05-19T20:27:00.005+03:00

intr-un compartiment al trenului rapid constanta-bucuresti eram eu si o carte... nimeni altcineva sa completeze cele cinci scaune ramase libere...intr-o dupa-amiaza limpede...nici nu trecusera zece pagini si traficul pe culoar incepuse...doi copii, pentru ca la varsta mea nu-i pot numi altfel se tot perindau prin fata usii cu geam, prin dreptul perdelelor albastre trase pana la jumatate... ele erau acolo sa-mi apere spatiul intim... dupa vreo zece treceri cu incetinitorul, cei doi inculpati s-au incumetat sa deschida usa...

- e liber? intreaba unul dintre ei, cel mai inalt si cu tricou albastru-inchis. avea de prinsa de materialul subtire o legitimatie alba pe care n-am vazut ce scria. probabil era fosta-numita matricola, de la scoala. probabil credeau ca ma dau in vant dupa oamenii cu legitimatii. se mai gandeau poate ca la gradul meu de miopie n-o sa observ impostura.

- da. am zis.

cel mic s-a asezat la un scaun departare de mine, iar vorbitorul pe diagonala mea.

au mai trecut cateva pagini.

- fumati? intreaba din nou cel mare.

- nu.

- de ce nu fumati?

n-am mai raspuns. mi-am vazut in continuare de cartea mea invelita in coperte antice pe care le foloseam in clasa a treia pentru vocabular. cartea este a Fotografului si nu vreau s-o lezez.

a mai trecut probabil o pagina.

-hai, sa mergem. ca deranjam! spune mai mult pentru el purtatorul de cuvant al grupului.

s-au ridicat si-au plecat.

liniste.

am mai inghitit cativa kilometri de cale ferata. oare s-au dat batuti? raspuns negativ.

cel mare a tras de usa compartimentului. avea un cos rosu in mana. ca acelea din supermarket-uri.

- domnisoara, doriti un suc?

- nu, multumesc!

si s-au mai perindat cativa metri de sina.

era randul tacutului:

- domnisoara, doriti un suc?

- nu, multumesc! si am trantit un zambet fortat.

credeti ca au renuntat? daaa, in cele din urma da.

dupa o inserare am ajuns la bucuresti. cu inca vreo suta de pagini de citit si cu vreo douazeci de minute intarziere.

intrebari de complezenta...

2008-05-19T00:01:00.005+03:00

vrei sa....?

nu, pentru ca....
da, din cauza ca...

eu si mosul...

2008-05-15T20:35:00.003+03:00

ce urmeaza are legatura cu realitatea si cu persoane cat se poate de reale. nu este un pamflet.

eu, zuzi si fisele fiscale la ghiseul postal. acela aproape de stirbei voda. azi a fost ultima zi pentru depunerea hartiilor. alta durere de cap pe langa durerile lipite de picioare. si asta numai din cauza pantofilor negri pe care i-am incaltat dupa multa vreme. o sa spun si cum eram imbracata, o sa intelegeti peste cateva randuri de ce e asa important.

bluzita mea de vara roz. larguta si cu vedere spre umerii plini de semne. peste simpatica bluza era vestea de la costumul lui tati.

zuzi era in fata mea la coada. amandoua aveam treburi prin hartii, ba cu plicul, ba cu data, ba cu durerea de picioare. in fata zuziei se pozitionase un domn trecut prin viata si de o anumita varsta. imbracat intr-un costum albastru pe care-l sprijinea intr-un baston cu motive populare. parul ii era alb, normal. avea ochelari cu lentile cat fundul sticlei de sampanie. se intoarce catre noi si isi potriveste cu o miscare de nas bicicletele.

-domnisoara, nu ma mai pot abtine. trebuie sa spun!

in fractiunile de secunda care au trecut pana sa rosteasca urmatoarele cuvinte si eu si zuzi ne gandeam ca am facut galagie, ca am vorbit urat, ca ne-am agitat prea mult.

-acopera-ti umerii ca se vede ca te-a supt prietenul!

doua perechi de ochi -au marit si doua guri au amutit.

apoi s-a intors catre functionara de la ghiseu. radea singur.

invers proportional...

2008-05-14T23:01:00.003+03:00

azi obrajii ei s-au colorat din nou in rosu...a fost doar o imbratisare a pictorului...si ea nu era modelul...a fost o gluma fara intentii...la inceput au fost degetele care s-au atins, apoi mainile si in final cele doua trupuri...daca ar stii erendira ce s-a intamplat azi cu siguranta cuvintele care urmeaza ar fi fost scrise cu mai mult patos: "adună-mă din fiecare şi întregeşte-mă doar pentru tine, lăsa-i pe alţii să-mi atingă cu focul lor copia de ceară, expusă în vitrina mercantilă. Cuprinde-mi visele în palmele tale şi apoi dă-le drumul ca unor porumbei care s-au recuperat după o boală grea, iar acum regăsesc plăcerea nebună de a zbura. Stângaci la început, cu poticniri, vor decola din palmele tale, dar tot în jurul tău se vor învârti pentru că i-ai legat cu o sfoară imaginară. Oricât ai încerca să o tai cu foarfecele realităţii, visele mele nu se vor îndepărta de tine, deocamdată…(...) Sărută-mi fiecare semn lăsat de natură pe trup: aluniţe, pistrui, toate se înfioară sub atingerea sălbatică a buzelor încărcate de vreme. Ascultă sunetul fin al zbuciumului meu în somn. Veghează-mi adormirea după epuizarea fizică…înconjoară-mi trupul cu petalele desprinse din tandreţea ta anterioară…Nu uita să-mi aduni resturile amintirilor şi să le arunci pe fereastră. Adună clipe din viaţa mea, dar ai grijă să nu le iroseşti în certuri inutile Şopteşte-mi cuvintele învăţate în timpuri eterne şi vitrege, jură-mi originalitate dusă până la extreme şi pleacă doar cu nişte resturi din mine în raniţa ta de călător…(...)Încurcă-mi şuviţele desprinse din plăceri uitate în sertarul nopţilor călduroase când căutam aventura solitară pe valuri de cuvinte scrise la întâmplare…Crede-mă atunci când îţi spun vorbe de adormit elefanţii rebeli din junglă şi nu te increde în fandoselile maimuţelor polare"...ce romantica era erendira...insa cea de acum, cu numele ei real sau nu, s-a plicitisit sa mai scrie despre si cu ei...in prezent, ea se bucura mai mult de o adiere sub forma de imbratisare... fara vise marete si complicatii care sa nasca fantezii viitoare...

paranoia...

2008-05-13T02:02:00.003+03:00

in noaptea asta mi-e frica sa dorm...somnul care mi-a adus atatea scene pentru interpretarea unor piese dorite ma sperie foarte rau acum...ma tem de noaptea asta, de viitoare, de urmatoarea daca va mai exista asa ceva...sper sa ma insel...

zbor

2008-05-03T15:12:00.004+03:00

"nimic nu e mai trist ca o absenta"...

"doar pentru asta scriem, ca sa-i facem nemuritori pe oameni"...

"sint emotii care se intorc pe neasteptate, e ca atunci cand vezi trecand o femeie, iar tu nu mai pastrezi de la femei decat niste sarmane amintiri si zambetul, ori unduirea rochiei, ori parul aranjat, intr-u fel te fac sa-ti simti genunchii moi, ia-ma, fa cu mine ce vrei cu mine, e ca si cum razboiul te-ar chema la el"...

Memorialul manastirii

Jose Saramago

in fata lui saramago nu prea am cuvinte...una dintre primele carti, un pic mai nerafinata decat puzderia care a urmat...

rataciri...

2008-05-01T22:48:00.005+03:00

jiltul era arcursul pentru vioara-podea...note false de batranete se iteau impreuna cu praful anilor irositi...vopseaua sarise de pe amandoua...traisera mai mult decat era nevoie...acum erau doua obiecte inutile, la fel ca stapana lor...

in urma 10.000 de zile pusese la presat un sarut...intre filele proaspete ale unei carti...acum nici nu-si mai amintea numele...parca avea copertile verzi...si titlul era din doua cuvinte...era intr-o zi de marti...purta manusile negre si rujul rosu...avea 23 de ani si o vara calduroasa inainte...se imbracase de sarbatoare pentru acel moment din biblioteca generoasa... usa n-a vociferat, asa cum face acum... tocurile groase ale pantofilor cu bot rotund ghilotinau linistea cu ajutorul podelei care atunci era o podea-toba...jiltul proaspat lacuit era asezat langa fereastra care tinea cat tot peretele...pe biroul care mirosea a brad stiloul avea penita uscata...cerneala din calimara se terminase de vreo doua saptamani...in jurul ei carti noi si vechi...perdelele galbene atarnau de atata praf inghitit...soarele patrundea in camera doar pentru ca fasiile erau prinse la mijloc cu bucati din cordonul de la rochia rosie...a intors scaunul cu brate lungi catre rafturi...clopotele bisericii din apropiere cantau, probabil cazuse o stea...se aseza...in fata ei curcubeul cotoarelor se dezvolta pe verticala...pentru cinci secunde inchise ochii...pe sub pleoape i s-au plimbat doua secvente...baiatul pe care il stia de doi ani compostand un bilet...si apoi buzele lui amestecandu-se cu buzele unei necunoscute...momentul de hipnoza se terminase...acum zbura spre raftul al doilea...tocurile atarnau de pe treapta a treia a scarii caramizii...rochia ii descoperea picoarele in toata lungimea lor...unghiile alesesera cartea aceea verde...o deschise la pagina 100...buzele colorate s-au lipit de hartia velina...conturul rosu a ramas acolo...piciorul drept a coborat alaturi de cel stang...cartea era la locul ei...asa-zisa-femeie afara din biblioteca...

usa s-a redeschis dupa 10.000 de zile...era la fel cum o lasase, dar cu mai multe riduri...sarutul, insa era la fel de tanar...intre filele deja galbene...lipsea doar un chibrit...daca intreba cineva de mine, nu-i spune unde am plecat...

la rece...

2008-04-28T19:40:00.003+03:00

asa a inceput totul:

Patinaj si dragoste (selectii-17 februarie 2007)
Rep: -Care sunt primele cuvinte care iti vin in minte atunci cand auzi "patine"?
EP:- Patinele sunt viata mea, sunt dragostea mea, hobby-ul meu, aproape toata viata mea. Patinez de aproape 20 de ani, deci pot spune ca patinele inseamna totul pentru mine

Rep:.- Ai trei titluri mondiale, cinci europene si unul olimpic, care mai este motivatia ta pentru a continua?

EP: - Intotdeauna mi-am dorit sa fiu cel mai bun si de aceea cred ca pot reveni oricand in circuitul amator.

Rep:- Cum vrei sa-si aduca aminte lumea de tine ca un artist desavarsit, ca un bun saritor sau ca un om de show?

EP:- Un bun saritor, un bun saritor (repetitie intentionata), un artist, dar as vrea sa-si aduca aminte lumea de mine ca de un bun patinator.

despre plusenko e bine sa scrii atunci cand perdeaua de euforie se ridica...si bineinteles, cand ai timp si muzica lui edvin marton nu mai are loc in laptop...cand ochelarii crapati te privesc stramb de pe raftul de sticla...

asadar in urma cu patru zile...

...aveam/n-aveam acreditare la "kings on ice"...asa ca totul a fost un joc de glezne al sortii, trecand cu driblig de baiatul in tricou albastru de la usa, eu si fotografa cu fundite ne-am cocotat confortabil in sectorul doi al polivalentei, aproape de scena, aproape de boxe, departe de culise... nimic nu mai era ca anul trecut, cand eu si rusul patinator am schimbat intrebari si raspunsuri (moment de neuitat, cum l-am batut eu pe umarul aparat de o geaca de piele, pe rusul caruia ii tineam ghinioane, cand se intrecea cu yagudin...ale tineretii valuri ce sa mai zici)...

din punctul nostru de vedere...prea putina gheata...neincapatoare pentru hoarde...si parca nici pentru plusenko...intunericul a fost taiat de patina campionului olimpic din 2006...costum negru(spre nemultumirea fotografei cu fundite) si plete blonde...pe scena, marton era ingerul (pentru ca era imbracat in alb) cu vioara...eu pe scaun incepeam sa inteleg senzatiile pe care le au cei care se dau in roller-coaster, desi n-am incercat niciodata...ma lipisem de scaun si de teama sa nu stric momentul nici macar n-am clipit...a trecut repede (poate a fost o secunda, poate au fost doua)...dar cand omul-negru cu paiete a parasit patratul de gheata, eu parca aveam centura de siguranta...si s-a intors tot negru...inca o secunda...inca o centura...

si clepsidra nemiloasa maruntea gheata mai ceva ca spargatorul gigantic din curtea fabricii...jumatate de secunda pe ritmuri grecesti si culoarea pasiunii l-au devorat pe plusenko in cutia aceea de chibrituri...un bis de o nanosecunda n-a potolit poftele tinerelor domnite...loc de scrieri muzicale nu mai era, doar de hidratare in ploaia efervescenta...copil balai, poate o sa ne zambesti si in finlanda!

blocaj...

2008-04-21T23:09:00.003+03:00

se intampla rar, dar si cand se petrece e spaima mare in bostanarie...nu pot sa scriu despre nebunia de duminica...o sa incerc sa pun cap la cap cioburi de imagini, petece de conversatie si cativa pasi de dans...

miroasea a tamaie dulce in culisele teatrului de opereta "ion dacian" pe unde rataceau doua muze brunete si o pereche de ochi verzi...pe mesele mov se ingramadeau culorile costumelor...acum vin explicatiile pe care nu cred ca pot sa le dau foarte coerent...

cum au ajuns muzele acolo? ce cautau?

pai dupa o baie de soare pe terasa motorizata si dupa cutiile de lichid baute lejer, se asorta un spectacol din care sa se adune litere si fotografii...erau acolo pentru UK a lui RM, in special pentru MU (cam asta cautau, dar ce au gasit? asta este deja intriga)... cartela galbena le-a trecut peste barele mealice si le-a propulsat pe culoarul lung si supravegheat al cabinelor in care toata lumea saluta pe toata lumea si in care vocile baritonale umbla nestingherite...mana plina de fond de ten i-a scuturat uneia dintre muze creierul si a apasat butonul zambetului tamp si a intrebarilor scurte...a urmat intunericul scaunelor albe, a gardurilor de plasa si a vocii lui speedydanny cel colorat...

ce-i cu ochii verzi?

muza fondului de ten se sprijnea de o masa mov, in timp ce a doua intrusa ii dadea coate pentru a-i atrage atentia asupra unor pantaloni cu dungi..."asta e istvan!" (dar micuta necredincioasa refuza impartasania)...lumina s-a aprins cand posesorul pantalonilor a rostit cuvantul magic: "istenem"...si de aici a inceput sa curga mierea imaginilor...cele doua alunite simetrice de pe omoplati...transpiratia alunecand catre coapse...dezgolirea si incatusarea...momentul palariei si al insingnelor...toate apartinandu-i lui istvan...

care este povestea culorilor?
inr-o poveste urbana intotdeauna va aparea eclectismul neinteles...fie ca va purta ciorapi colorati, costume de negre, pantaloni albi sau chiloti galbeni...

e greu sa scrii despre sfarseala care te conduce pana la usa si care te lasa cu pofte de cultura...

serbet si tristete....

2008-04-16T21:42:00.003+03:00

dupa multe zile am incheiat cu tristetea si am inceput borcanul cu serbet roz...ea venea din paginile cartii " corectii" a lui jonathan franzen ("o vreme in bucatarie nu mai fu denise, ci doar tristete")...motivul pentru care probabil am amanat sa ajung la pagina 544 a fost starea persoanala de plans...nu poti suprapune doua file albe pentru ca sunt redundante...nici tristete peste tristete...dar cand lingura de inox musca din continutul roz al recipientului din debara, totul devine mai suportabil...un ghemotoc de serbet intr-un pahar cu apa limpede...

"singurul lucru pe care nu-l uita pana in ultima clipa era cum sa refuze"...

daca....

2008-04-13T23:43:00.005+03:00

daca n-ar fi existat telefonul mobil...
-buna ziua. aveti legatura cu brasovul.

cabina de lemn scartaia sub greutatea ei. telefonul albastru cu disc negru avea vopseaua zgariata. receptorul detinea doua capsule sparte. nu se auzea prea bine.

-alo, zuzi tu esti? ai ajuns? intreba fana. zgomotul era mai puternic decat vocea zuziei.

a inteles pana la urma ca zuzi era bine pozitionata pe Tampa in nehotararea ei de a cobori in depresiune. puse receptorul in furca si se indrepta catre masina de scris. mai fuma o tigara, mai sorbea din cafea, mai scria doua cuvintele, acele masinii tacaneau in ritmul pulsului. era aproape trei. nici o telegrama.doar aceea conversatie telefonica laconica, din punct de vedere al interesului csikszeredian. oja incepuse sa sara de pe unghiile lungi. avalansa de telegrame a inceput sa soseasca.

nu stiu daca plec. stop. nelinistita. stop. ma uit la ceas. stop. era ultima foaie inramata asemenea unei fotografii in sepia.

secundele se scurgeau incet printre petale de lalele. timpul era un melc stricat. cafeaua nu mai avea gust, fumul ii ineca plamanii, genele falfaiau obraznic, cand a ajuns telegrama decisiva. am zburat spre apus. stop.

peste doua ore sunetul metalic al telefonului albastru a inundat masina de scris, cana de cafea si pachetul de tigari.

-aveti legatura cu szeklerburg.(transcrierea fonetica a cuvantului rostit de centralista nu e asta, dar pentru respectarea adevarului istoric al ultimelor doua luni a fost scris corect).

-nu pot sa cred. ai ajuns! izbucni din spleen-ul fanei.

-n-am foarte mult timp. sunt bine. nu-ti face griji! totul e la locul lui asa cum l-am lasat marti. o sa am grija de cartof, daca apare. si firul de alama s-a rupt. legatura s-a strans, la fel ca inima fanei. receptorul a lovit de mai multe ori cutia, capsulele au sarit impratiindu-se pe podeaua lemnoasa si murdara. intr-o lume viitoare si evoluata ar fi urmat conversatii in pauzele de criogenie. zuzi ar fi pictat in rosu-galben-albastru ruperea barierelor cu ajutorul sefului de tren. poate ar fi vorbit si despre crivatul prietenos, despre personajele din filele calendarul surorii, despre apropourile nocturne ale vulpoiului batran a carei labuta este ferecata, despre indiferenta unor ochi frumosi, poate si despre timiditatea colegului din zona alba, despre barul inchis, despre prezenta chelarului si despre absenta.

usa a scartait cand noaptea a intrat intre genele nerimelate. fana tarsaia picioarele pe asafaltul imbacsit. geanta albastra acoperea tristetea blugilor. "zuzi a zis ca dupa aprilie vine septembrie", incerca creierul ei sa articuleze...din pacate, nu era in viitorul evoluat ci in prezentul lalelian....

P.S.explicatie foto: de data aceasta lalelele mov sunt pentru zuzi, pe ea s-o injurati pentru acest festin colorat.

simbolism...

2008-04-13T15:20:00.006+03:00

si ce daca unii oameni au in piept trei flori albastre crescute dintr-o inima rosie...

eu vreau lalele galbene si pestrite, anemone, magnolii si albastrele... chiar vreau zambet in mijlocul soarelui, niste ochi frumosi, o tusa de slabiciune, un praf de nobletete si putina delicatete...

dar nu primesc decat un buchet mare de begonii printre care si cateva flori de cactus, vreo patru camelii roz, un lan mare de garoafe si narcise galbene, niste rozmarin si trei zambile roz...adica un buchet de ganduri negre printre care se mai zaresc si cateva flori de suferinta, vreo patru doruri, un mare "m-ai dezamagit" si la fel de multe iubiri neimpartasite, niste amintiri si trei dureri...

in spatele scenei mi se pregateste un manunchi mare de maci...doar o simbioza a uitarii...

pofte...

2008-04-10T18:16:00.006+03:00

am pofta de lalele...pofta sa rup tulpinile carnoase cu dintii...sa smulg o lalea din puzderia din parcul cismigiu, batut cu piciorul la amiaza...vreau sa miroasa a ele in fiecare dimineata...sa vad rosu, mov, galben, negru in fata ochilor...vreau petale in par si frunze pe perna...parfum in spatele urechii si la incheieturi...si o esarfa...

am pofta de o fusta...n-am mai purtat din vara...mi-e pofta de o fusta noua...m-am saturat de bulinele celei negre, de generozitatea materialului rosu, de moliciunea rochitei galbene, de volanele celei maro, de lungimea celei negre...

mi-e pofta sa am codite si sa fac baloane de sapun...nu mai vreau puzzle-uri cu un milion de piese si care dau impresia ca sunt rezolvate, dar in ultimul moment piticul ghidus strica tot tabloul...

mi-e pofta de viitor!

ilustrata din ciuc (fana si zuzi-partea a VI-a)

2008-04-09T00:55:00.005+03:00

dragi parinti,

aflati despre noi ca suntem bine-sanatoase. am ajuns la miercurea ciuc. da, pentru a saptea oara in 2008. stiu ca nu intelegeti voi de ce atatea drumuri in judetul harghita, dar acum nu-i momentul sa puneti intrebari, chiar nu e cazul. bine daca insistati, am fost la un meci de hochei. e frig, stiu, dar m-am imbracat gros (nu mi se vedea decolteul si nici zuziei camasa alba acoperita de vesta verde) nimic nu a mai fost ca pe vremea tricoului cu numarul zece...

mami, sa stii ca un baiat ne-a zis "miti", dar noi nu i-am raspuns, un altul i-a invadat camera zuziei, dar nu-ti face probleme, n-o sa-ti aduc un ginere de la miercurea ciuc. poate zuzi... ea i-a dat numarul unui baiat care are legatura cu iarna. eu i-am oferit foaie si pix, dar ce sa-i fac daca avea fantezii telefonice in vestiar? tot pe zuzi a lovit-o un puc si era sa primeasca si o crosa cu dedicatie in figura. (ilavenii stiu de ce). un domn mai in varsta se tot uita spre noi, dar noi, fete cuminti. si asa am ramas pana ne-am urcat in rosi. atunci s-a rupt filmul. dar voi nu va faceti griji, doar am ras si am facut planuri pentru viitor. (haha, nici nu stiti ce pregatim-oops, asta nu era pentru voi, dar n-am cum sa sterg, n-o luati in seama). si a mai fost si soferul de furgoneta si baiatul din benziarie cu bere. i-am aranjat eu pe amandoi.

sa stiti ca era vorba despre echipa romaniei, am devenit patrioata de curand (l-am fentat pe uraciosul secui de la poarta). scorul nu vi-l mai spun ca pe vederea asta nu cred ca o sa incapa foarte multe.

Va imbratisam!

zuzi s fana

voal...

2008-04-08T00:31:00.004+03:00

am o presimtire aburinda in cana de cafea...
am un ghimpe in degetul mic al mainii drepte...
am doi ochi setosi...
am niste urechi surde...
nu am voal...
nu am cecuri in alb...
si nici pe...

o alta bruneta slaba...

2008-04-03T02:59:00.004+03:00

nu e nici ildiko, nici eniko...e chiar kinga...dar de ce bruneta cu ochii verzi? de ce atata zeflemea in fiecare secunda a vietii mele?...jur ca nu mai suport...aceeasi poveste ironica una dupa alta, ca intr-o carte de nuvele in care scriitorul neinspirat toceste aceeasi tema pana la epuizare...

domnule autor, mai schimba peisajul, mai schimba personajele...chiar toate trebuie sa fie brunete si slabe? chiar trebuie ca de fiecare data brunele sa ramana cu printul?...ai sa-mi spui ca banii nu-ti ajung, ca in adolescenta ai trait o iubire imposbila cu o astfel de fata...totusi nu ti-a spus nimeni ca in carti nu trebuie sa indrugi numai realitate?...esti un ratat...

din acest moment refuz sa mai ascult de pixul tau...demisionez din rolul meu de nefericita, de visatoare...tu nu vezi in ce hal m-ai adus?...o sa ma implori acum sa mai am rabdare pana la ultima pagina a romanului pe care abia l-ai terminat...o sa-mi spui ca ti-e rusine de ce ai scris pana acum si ca ai nevoie de mine...o sa invoci faptul ca tu esti stapanul, ca eu sunt creatia ta...o sa adaugi ca si eu sunt bruneta...da, bruneta cu ochelari si multe kilograme in plus si cu creier de gasca tanara...te si vad tarandu-te pe covorul tau cel soios de rosu, implorand...o sa ies din fiecare fila a cartii tale imbecile...

acum ti-ai batut atat de rau joc de mine...m-ai tinut in sah timp de un an de zile...promitandu-mi ca blondul cu ochii verzi va fi al meu...o sa-mi raspunzi ca nu tu mi-ai bagat in cap astfel de idei si ca a facut parte din dezvoltarea personajului, din definirea caracterului credibil al povestii...

haha, cine o sa creada aberatiile tale?...cine o sa creada ca roxana se poate indragosti doar dupa ce l-a vazut pe stefan de trei ori?...cine o sa creada ca roxana e in stare sa bata de sase ori cate cinci sute de kilometri, doar pentru a-l vedea pe el?...cine o sa creada ca bruneta cu ochelari plange o noapte intreaga si printre lacrimi o descopera pe kinga?....ciine ar crede ca din cauza lui stefan, roxana si-a pierdut cheful de munca si nu se mai regaseste?...roxana e un personaj tragic si depresiv, dar chiar trebuia sa ma distrugi in halul asta?...nu ajungeau micile baclavale otravite, chiar trebuia sa o aduci in fereastra disperarii?...ai mai avut si nerusinarea sa o lasi sa vada fotografii cu ei doi?...si sa citeasca literele scrise de degetele ei subtiri: "he is the person who makes me happy every day.........”....mai e si poliglota..

.bun, n-ai terminat opera care zici ca-ti va schimba viata...chiar si la criza mea de isterie tu n-ai reactionat...nu mi-ai spus cum o sa termine roxana naratiunea asta...stiu doar ca planuiesti ca stefan si kinga sa ramana impreuna...vezi, te ocupi doar de personajele importante...de roxana uiti mereu, chiar daca ea face toata actiunea mai suculenta...daca n-ar fi fost ea, kinga si stefan ar fi fost doi rutinati...dar tu iti dai aere, ma pui la respesct..."eu sunt geniul, tu executantul !", imi ziceai la inceput...nu ti-a ajuns nuvela in care andrei ramanea cu miruna si roxana scruta cerul de la etajul noua?...acum m-ai mutat la unu, sa te asiguri ca nu ma mai gandesc nici macar o secunda la distante...bine, si eu si tu stim ca exagerez, dar nu uita tu m-ai creionat asa...nu te plange!...nu-ti smulge parul din cap, gaseste solutia...roxana intr-o saptamana pleaca...te saruta pe fruntea aia lata de geniu si te lasa cu paginile goale...scriitor ratat si pervers...

"Roxana, darling, ai uitat ca nu-ti plac finalurile fericite?", apuca sa mai spuna barbatul...din cele 400 de pagini negre, acum doar 3 mai aveau litere de plumb...cele de final in care un anumit stefan si una kinga se casatoreau pe gheata...un final care n-avea inceput...

later edit: in incercarea de a o impaca pe roxana, autorul pierdut a facut-o pe kinga fata de la pagina 3 din click prin mana binecuvantatoare a zuziei...dar roxana nu se mai intoarce...

leapsa de pisica...

2008-04-01T21:39:00.004+03:00

prima mea leapsa de cand cica blogaresc, devin importanta....glumesc, oricum pentru pisica olga cea pasatoare eram importanta (ma alint)...deja din intorducere incep sa vorbesc despre mine...daca e opt, opt sa fie...
1. sunt mai mult decat alintata. daca cineva s-ar gandi sa-m faca un portret, cu siguranta pe acolo ar trebui sa fie bratele altcuiva care sa ma tina in brate, sau sama picteze intr-un cos de pisica.
2.mi-ar fi placut sa invat chineza, aveam planuri, dar am renuntat. in continuare mi-ar placea sa stiu portugheza, olandeza, germana, maghiara etc.
3.sint o mare plangacioasa. uneori ajunge sa-mi arati degetul si incep sa dau apa afara din ochii.
4. sint o urmaritoare de barbati. adica nu-i las sa scape usor. ii vanez pana ma plicitisesc. vanatoarea are termen intre 1-2 ani. unii ar numi-o obsesie...
5. intr-un card de femei, intotdeauna cred despre mine ca sunt aia mica, proasta si urata.
6. mirosurile, culorile si esarfele sint definitorii in viata mea.
7. am fost fana lui fernando morientes. m-am lasat intre timp, dar un interviu tot imi doresc cu el.
8. viitorul meu copil ar trebui sa aiba ochii verzi si sa se faca arbitru de tenis sau hocheist.
eu as da-o mai departe da n-am cui....

oglinda...

2008-03-31T14:48:00.006+03:00

intotdeauna i-a placut fata ei de dimineata. intotdeauna arata bine trezita din somn. cateva minute din 24 de ore. dar intr-o dimineata de martie vraja s-a rupt. in oglinda inalta cat o catedrala anii trecusera mai repede. par ciufulit aproape incurcat. pielea din zona ochilor stransa si murdara de creionul negru pe care se incapatanase sa-l strecoare in programul de ieri. fardul de pleoape albastru pierise. punctele negre erau mai evidente. cosurile de adolescenta erau singurele semne de tinerete.

heliofobia n-a avea azi unde sa se joace, oricum ploua. perdelele erau trase. un harciog in vizuina. un harciog fotofob. o noapte de zi invocata in ritualurile precedente. pungile din jurul gurii nu mai aveau nici macar un graunte de entuziasm. galeriile subterane au ramas fara provizii. un harciog deprimat? sau poate un harciog singur ce isi doreste sa traiasca in pamant. dar ea nu era un animal cu blana frumoasa, era o stafie. nimic din stralucirea anterioara nu se mai regasea pe chipul de cafea-cu-lapte. inainte ar fi plans, ar fi ras, s-ar fi enervat, s-ar fi panicat, ar fi facut ceva. acum s-a bagat din nou in pat, a tras peste nas patura subtire. a inchis ochii. nimic din zbuciumul zilelor trecute pentru activitati ale concurentei, nimic din cheful de munca de odinioara. nimic din pasiunea inghetata. poate doar pofta de o tigara. dar si asta necesita un efort prea mare. era doar patofobie si discul zgariat al melodiei "chiar daca..." acul pick-up-ului se stricase si el. panzele de paianjeni dansau vals in ritm de tango pe peretii ironic de roz.

hey, naratiunea asta nu are subiect, descrierea e jalnica si trista- ar fi zis candva. dar tu chiar n-ai inteles nimic? strigatul ei a crapat oglinda mare cat o catedrala. va cumpara alta? se va taia in cioburi? va interzice oglinzile?...poate pedro camacho chiar a existat...

paturi si ele...

2008-03-29T20:24:00.006+02:00

pana la sapte ani am dormit in patut...un loc inaltat cu un metru deasupra podelei...avea gratii si era maro...la un an de la fuga rusinoasa din cusca, el a parasit casa mea servindu-le altora drept altar de vise...am schimbat patutul cu o canapea, si ea la fel de maro (se pare ca ai mei parinti vedeau lucrurile intr-o singura culoare)...patul adolescentei mele avea nasturi si dungi roz-albastre...picioarele batrane n-au mai tinut-o si a avut nevoie de carje (butuci imprumutati din magazia ce avea sa devina mai tarziu bucatarie)...spatarul ei dungat a facut cocoasa, panza s-a tocit, in timp ce eu infloream langa geamul iubitor de apa curgatoare...si am implinit 18 ani...majoratul intr-un pat matrimonial fara loc de sprijinit spatele, dar cu tablie in nuante inchise, ati ghicit, tot de maro...sertare incapatoare pentru hectollitri de ploaie ochioasa...mai incolo, departe de casa parinteasca am pastrat asternuturile cu ursuleti, care s-au simtit si ei sufocati de mirosul putred din bordeiul improvizatiei de pat care mi-a inghitit lacom trei ani... pe lista s-a inscris apoi salteaua verde pentru o persoana singura, sprijinita pe patru placaje... acum dorm impartita intre o canapea in nuante de maro si intre un pat la fel ca cel al majoratului, cu o tablie la fel de lucioasa....paturi care m-au dorit, paturi care m-au avut, paturi care m-au lasat...

ele care i-au avut...ele care nu m-au cunoscut...ele care au trecut...in perioada canapelei butucanoase a fost mirela cea zarita la colt de liceu cu parul ei lung si roscat in nunate de maro...si cand m-au lasat picioarele, a fost roxana (ironie sau nu, pe invitatia de la nunta lui o sa apara numele asta)...nisipul din clepsidra a curs adunand o ea imaginata doar de un alt el in patul meu matrimonial...ea fara nume...si a venit miruna bruneta cu ochelarii ei cunoscuti doar din poze...eniko, ildiko, care-i numele tau?...desi nu mai conteaza...maine n-o sa ma trezesc in patul acela cu baldachin...

suflet regasit...

2008-03-25T13:07:00.005+02:00

la inceput de primavara cu fulgi de iarna drumurile mi-au stins pasiunea pentru citit...cu imaginatia alergand dupa un baiat cu ochii verzi, orele pentru carti s-au evaporat...ce faci cand incepi sa rasfoiesti si nu te simti unul dintre personaje?...iti faci cadou o carte de mario vargas llosa...dar inaintezi cu greu si prin transeele ei...oboseala nu-ti da pace...baiatul trebuie sa dispara...pasiunea sa se reaprinda...si ajungi intr-o librarie si dai peste marea dragostea saramago, dar nu te repezi asupra lui ca o adolescenta care nu stie sa astepte placerea...ci iti impui sa inchei socotelile cu celelate pagini si abia apoi contactul cu saramago...de el ma despart cam 300 de pagini din corectiile lui franzen...si in fantana regasirii a curs si un film, the hours...

"Dear Leonard. To look life in the face, always, to look life in the face and to know it for what it is. At last to know it, to love it for what it is, and then, to put it away. Leonard, always the years between us, always the years. Always the love. Always the hours." (Virgina Woolf)

prima fotografie, ultimul "buna" (zuzi si fana-partea a V-a)...

2008-03-23T14:02:00.008+02:00

legenda:

stefan=ignoratu=piaru=ignoratu-combinatu="mamiiiiiiiiii"=pisoi=baiatu presedintelui

antoine=cotoi=betiv impotent

fana=cea care ignora=fana

zuzi=zana=zuzi

rosi= egal masina rosie, nu broscuta oac= masina verde

patru personaje schimbandu-si scaunele, atitudinile, infatisarea, tricourile, starile...patrulaterul din miercurea ciuc s-a reunit din nou sambata pe la amiaza...laturile s-au cautat cam doua ore prin frig si soare aproape de razboi si pace...doar doua dintre ele (cele de gen feminin stiau ca sunt un patrulater)...perimetrul a fost greu de calculat, iar aria era mai mereu eronata...

figura geometrica a fost distrusa de o latura feminina si de alta masculina, cand n-au reusit sa duca diagonala conversatiei ...cat despre restul constructiei s-a pus baza unei perpendicularitati bazate pe alaturare de corpuri umane prinsa intr-o cutie cu lentila convexa sau concava...latura zuzi era pe cale de a se transforma in puncte dupa maratonul pe gheata improscata de atata albastru...cimitirul eroilor necunoscuti era nepopulat, teorema lui Pitagora trecuta pe sub fusta majoretelor era in alta parte...revenind la zuzi si la partea ei de problema de rezolvat... ea a quod erat demonstrandum (q.e.d=a demonstrat ce era de demonstrat)...primul instantaneu, amintire de o viata cu lacune mari de memorie si seisme corporale...latura fana in acest timp se acoperea cu esarfa si isi consuma rasetele pe langa vestiare (e cam slaba de inima)..."opreseeeeeeeeste-l!" se auzise sfios (hahahaha) de langa mantinela...si el s-a oprit...in mintea cuiva se auzea imnul acela cu multe f-uri prin el (f de la foto, desigur)...lipsa unor scanduri au trimis o parte a patrulaterului pe o banca trista intr-un vechi castel...dupa o amprenta dentara lasat pe degetul mijlociu al mainii drepte, fana s-a gandit ca solutia este dezvolatarea figurii geometrice catre un hexagon elodo-suedez(cu un unghi drept de obosela)...zuzi ramane la cele doua perpendiculare filtrate de o luna plina indecenta...

boli incurabile...zuzi si fana (partea a IV-a)

2008-03-19T16:48:00.004+02:00

pacientele zuzi si fana au pornit din nou spre spitalul de boli cardiace, numit miercurea ciuc...fara camasi de forta, dar cu tenisi verzi si tricou mov cu mesaj subtil (unii poate nu l-au priceput)...in loc de ambulanta-rosinanta le-a dus pe cele doua spre salonul inghetat, unde mai aveau colegi vreo 20 de suferinzi (doi se distingeau pentru nevroza indusa celor doua)...diagnosticate de cateva saptamani cu antonita si stefanita cronica, mademoisellele s-au lasat mangaiate pe parul brunet de razele molcome ale soarelui, care insa nu le-a prevenit despre surpiza drumului de intoarcere, dar despre asta peste doua paragrafe...

revenind la salonul inghetat...cum au trecut de usa alba, pe care nu era atasat nici un numar, zuzi a avut parte de o intalnire cu nebunul de alb...criza era aproape, in timp ce fana si-a agatat rucsacul intr-un lant si talpile i-au alunecat...prezenta de spirit si teama de ridicol au salvat-o de un contact umed si dureros...zuzi se mai potolise, iar fana chiar daca primise un diagnostic incerca sa se convinga ca sufera de stefanita-ignorata...si umbrele se fugareau prin salon, iar pacientii faceau schimb de paturi, asa cum le era pofta, in ciuda zuziei...in momentele in care ceilalti isi primeau tratamentul de 15 minute, zuzi producea imagini pentru posteritate (fotografu porno ar fi invidios)...ca in orice boala mai intervine si plictiseala...noroc ca stim sa mimam bine...paranoia se insinuase si ea printre zambetele unui bolnav...

printre victime si un pacient suedez, pretext pentru razboiul de ieri...dupa joaca baieitilor mari incinsa in mijlocul salonului inghetat, au urmat niste evenimente care aveau sa agraveze starea nervoasa a zuziei...ignoratu-combinatu s-a hoatarat sa faca pe PR-u...sa inlesneasca el intalnirea dintre blond si una dintre brunete...pe cutii de suc de mere, langa baxuri de apa plata, alaturi de crose, cei doi au avut prima conversatie cu interes ascuns (doar asa insinuase omul cu licorile)...esarfa verde a zburat de la gat, capsele s-au deschis cu sfiala, si decolteul incerca sa se faca vazut, noroc cu ursuletul verde de la gat care acoperea un pic din exuberanta fanei...si cand esti nebun normal ca timpul se masoara altfel, cu clepsidra pentru fana si cu gongul pentru zuzi...

izbucnirea si plecarea au fost tumultoase...zuzi tipand in mijlocul parcului, langa rosinanta...PR-u era de vina si betivanul impotent...le-a placut in salonul inghetat...uneori e romantic sa stai printre nebuni, dar mai grav e cand esti izgonit de doctori, care insista ca te-ai vindecat...corul bocitoarelor va reveni pentru o reprezentantie stelara sambata...

retetele sunt albe...la fel ca nebunul...si la fel ca zapada care s-a scuturat de cum betegele au parasit spitalul...si era ca-n povesti...zanele astepand printii in mijlocul naturii dezlantuite...dar tot rosinanta le-a incalzit noapte zguduita de hohotele melodioase...e greu sa iubiti asa cum iubesc ele...

conjugari...

2008-03-14T22:39:00.003+02:00

ignoratul si cea care ignora se vor intalni marti de la ora 18:00...ignoratul habar nu are...cea care va ignora se pregateste intens pentru procesul de ignorare...primul pas: renuntare la multele site-uri din "favorites" care au legatura cu un sport pe care n-am sa-l ignor probabil niciodata de acum incolo...pasul doi: stoparea drumurilor ce dureaza cam cinci ore...pasul trei: nas lipit de alte lucruri decat plasticul de deasupra mantinelei...oricum totul e gargara, ignoratul are prea multe nuante de verde in curcubeu...zambetul epidermic e prea cuceritor...dar ea va distruge toate miturile...ignoratule, ne vedem si sambata....

cascadorii...

2008-03-12T22:14:00.003+02:00

- buna, buna...
- vrei o guma?
- este orbit si e buna!
eram la tnb...si ei erau doi adolescenti... e una dintre cele mai tari replici de agatat pe care le-am auzit...intra in top direct pe primul loc, inaintea cu mult de "dati ochelarii jos si hai sa ne...ca orbii!" si "esti casatorita si nu vrei alta...."

noapte verde...

2008-03-10T01:17:00.005+02:00

"stefan face azi 24 de ani...in cinstea lui am baut un pahar de vin, am fumat o tigara, n-am sa dorm toata noaptea (n-am mai facut-o de pe vremea mirunei si a lui andrei)...am ascultat muzica romaneasca proasta si mi-am mangat parul si venele...am mai spus ca si eu am 24 de ani, dar ma port ca la 15....parfum patetic raspandit pe esarfele acelea pe care le tin foarte aproape de tavanul meu in doua culori...nu scriu felicitari...si cand ma gandesc ca a trecut aproape un an...altii o spun in alte limbi mai bine decat mine: accidentally in love...intamplare-intamplatoare dupa reguli pe care le invat abia acum in fata unui calculator, cu pixul mazgalind in carnetul pe a carei prima pagina sunt cateva date abstracte despre stefan (foarte abstracte: data nasterii, inaltime, greutate si programul lui pe decembrie)...fila aceea cu patrele e inca acolo, nu a zburat asa cum se intampla in ameteala mea cu toate notitele...sunt scrise cu verde (acum hai sa ne distram, parca as completa un oracol prin clasa a opta)...cerneala verde, ca ochii tai...cu asta am intrat in haznaua adanca a duiosiei, prefer sa ma inec acum decat mai tarziu... "

din jurnalul unei adolescente ofilite

despre primavara...

2008-03-09T11:46:00.006+02:00

soareci si oameni vineri seara in coyote...fantana de apa tonica, putine priviri prin jur si aparitia unui brunet (jolie mi-a stricat contemplarea atentionandu-ma ca are verigheta, intotdeauna imi strica distractia)...arc peste noapte si acelasi brunet, aceeasi verigheta pe iarba verde a stadionului Arcul de Triumf, la finalul meciului dintre Romania si Portugalia...
inainte de intalnirea cu hombre: o crima si stefan s-au batut pentru a-mi confisca noaptea...cafea cu lapte pe calea victoriei...carte cadou...si apoi intalnirea cu fotografa cu fundite, dar fara codite... soare de 8 martie infratit cu vant plimbandu-se printre firele de iarba...langa liniile albe ale terenului ne-a intampinat fotograful morocanos... iar in iarba am descoperit o splendoare, pe antonio aguilar(foto dreapta)...eeeee, doua fete la rugby mai au timp si de admirat jucatorii de langa buturi, dar si pe cei din tribune (insa nu este o obisnuinta)...o zi asezonata cu un strop de flori si cu secretele unei cafele...

balada pe invers...

2008-03-06T19:49:00.003+02:00

Hei, te cunosc de prin februarie (cand fana m-a fortat sa merg undeva pe o fasie)

Ma gandeam la tine

Ai devenit subiect de blog

Eu sunt plecata in deplasari

Tu nu schimbi nevestele mereu,

Tot ce-mi doresc e sa fii pe gheata

Daca lumea spune: ,,Nu''

Tu asculta-ti sufletul

Numai zece lucruri

Stiu sa fac:

Unu: te birfesc,

Doi: te doresc, trei.

De la patru pan' la zece am sa te bat cu crosa, asa cum vrei....

de la mine pentru zuzi...

nepublicabil...

2008-03-06T16:33:00.004+02:00

rascolind prin fisierele mele am dat de un text, o prostie, dar cum eu scriu prostii, de ce sa nu-i dau si lui o sansa, eram la inceputuri...inca mai sunt...

Decembrie 2006

"Sahul nu e fotbal"

"Nu e ca la fotbal", asa a spus Veselin Topalov la sosirea in Romania. Tribunele pline ale stadioanelor se diminutivizeaza la sah. Publicul nu tipa, nu urla, ci tace. O tacere care se intinde pe citeva ceasuri, depinde cit isi pot incorda mintea sahistii. Spectatorii pot urmari si de afara partida, proiectata pe un ecran gigantic si nimeni nu se supara daca nu gaseste un bilet pentru sala. Discutiile cele mai patimase au loc afara, unde fiecare mutare este analizata de asa-zisii suporteri. Se joaca unu la unu si nu unsprezece la unsprezece. Competitorii pot oricind parasi terenul si se pot uita la reluari, protestele nu-si au locul, iar arbitrul are rol mai mult de observator. Sahistii pot bea oricind doresc apa sau cafea, inferioritatea numerica nu este o problema, iar dupa prelungiri nu setrece la executarea loviturilor de la 11 metri.

Doua persoane diferite s-au intilnit timp de patru zile la hotelul Sofitel din Bucuresti (nota actuala in decembrie 2006). Dieter Nisipeanu cu plete blonde si VeselinTopalov brunet si concentrat. S-au duelat nu numai pe tabla de sah, dar si in gesturi.

Romanul isi impreuna miinile pe frunte, privea era merau indreptata spre piese, fie ca erau negre, fie ca erau albe. Se izola in lumea sa, nu-l provoca niciodata din ochi pe adversar, iar cind era surprins de o miscare a lui Topalov, obrajii lui albi se colorau imediat. Pe fata lui Topalov se mai zareau urme ale nelinistii, dar mult mai rare, dar barba neagra ii mai acoperea zvicnirile. Bulgarul foloseste si izolarea fonica, nu numai pe cea vizuala, isi acopera urechile cu palmele si apoi se oprea, privea piesele si muta. La sfirsit si-au dat mina si au ramas in teren, n-au fugit spre vestiare sa se odihneasca, ci analizeaza mutarile impreuna. "nu pot vorbi acum, inca imi mai zboara prin minte mutari", a spus Nisipeanu dupa ultima partida.

o stangacie, o incercare...si primul mea partida de sah...si sahistii sunt sexy(topalov, foto), uneori...

pisoi si cojile de nuca

2008-03-06T13:58:00.004+02:00

mentiune: personajele din basmul urmator n-au legaturi cu pisica olga...sper sa nu se supere ca i-am invadat lumea de pisicisme...fiecare cu mataiala ei...

a fost odata ca niciodata un cavaler care dupa un an s-a transformat in pisoi...si care era coleg cu un cotoi...in aceeasi perioada mai exista si o fana care era colega cu o zuza...si daca ar fi...multe s-ar mai povesti...dar cum pisoi cam dezerteaza, iar cotoi are grija de pisica lui cea urata...nu mai pot sa aberez...basmele iau sfarsit in luna martie...o aschie de nebunie...o urma de zambet pe fata unui copil...si rosi e trista...si fana si zuzi vor merge pe 8 martie in alte zari, poate mai calde...

azi...

2008-03-03T18:38:00.006+02:00

am pielea tabacita...

...pe dinauntru... se pare ca sufletul meu s-a hotarat sa treaca peste tristetile aburinde, peste vorbele acelea...capul plecat, pieptul inainte...nu ma mai recunosc, de fapt acum nu-mi mai este frica sa spun ca sunt lasa si fara spirit de initiativa...inghit orice pastila, doar sa nu ma desparta de fundele roz...

...pe dinafara...de la atatia saci carati pe calea victoriei..de la atata praf inghitit...de la atatea maturi peste cocoasa vag conturata... de la mine...

stefan, m-ai tine de mana chiar daca te-ai zgaria?

P.S. You pull yourself together, dig for victory and have sex with a Polish airman up against a piano in an abandoned pub.

ezitari...

2008-02-28T01:19:00.004+02:00

am ezitat mult sa scriu in noaptea asta, tocmai pentru ca tonul meu nu este euforic, e chiar de jale...am asteptat sa mai treaca orele...lacrimile sa se aseze pe gulerul camasii mov, fumul sa-mi macine si mai rau plamanii, plimbarea pe malul dambovitiei sa-si faca efectul...dar nu pot nici la ora sa mai scriu...euforia are termen de garantie doar o zi: 26 februarie 2008...27 februarie e deja o alta poveste...inceputul sfarsitului...

fana si zuzi-intoarcerea...

2008-02-27T10:01:00.003+02:00

doua gaste cu gatul rosu se leganau intr-o rosinanta prafuita si pentru ca se plictiseau au mai chemat doi elefanti: pe antoine si pe stefan...poveste incepe sa fie denaturata,fana si zuzi nu i-au chemat, ei s-au insinuat pe langa cele doua dive...

cronologie: intr-o seara zana zuzi ii vorbea fanei despre plecari in orasul pe care l-au vizitat de doua ori in aceasta luna...fana nu credea, nu intelegea, totul parea ireal...cu toate acestea ieri la ora 9:00 cele doua paraseau bucurestiul...

-unde mergem noi zuzi? zise fana

-nu vrei sa ma plecam? intreaba zuzi

raspunsul nici nu mai trebuie scris....si asa a decolat rosinanta spre miercurea ciuc

de mentionat ca fana s-a trezit cu gatul in piuneze si cu febra...probabil ar fi mers la gheata si cu perfuzia dupa ea...pana acolo atata soare incat rosinanta scotea flacari pe sub roti, zuzi se molesise si se bronzase, iar fana era la fel ca zuzi...a fost ziua mariei (au ascultat radio maria, pentru ca nu se prindea nimic altceva la cutia muzicala a rosinantei) si mai erau cateva marii prin peisaj, dar nu mai au legatura cu prezentul, asa ca sarim peste ele...stoarse de soare si de emotii, cele doua aventuriere si-au baut cafeaua intr-un hotel (aici a inceput zuzi show-ul, a rasturnat o sticla de apa tonica, noroc ca era goala)...si am ajuns la patinoar...de acum urmeaza o nuvela stiintifico-fantastica (nimic din ce va urma nu este real):

zuzi si antoine: cruciulita lui, nebunia femeilor-antoine care poarta un numar predestinat succesului si care joaca fabulos (e bine, zuzi?) asadar acest antoine la a doua pauza a hotarat sa mi-o zapaceasca pe zuzi...in loc sa-si vada de drumul lui catre vestiar, antoine a atins prelungirea electronica a zuziei..."din toata echipa, tocmai el"...pai da, dar zuzi fire boema, la final i-a intors spatele (pai bine zuzi, nu te uit pentru asta)...probabil povestea dintre zuzzi si antoine trebuie sa continue, fana are treaba (de aia a primit si spaga)...nu mai mentionez si episodul cu varsarea cafelei intr-o benzinarie, ca era tarziu si antoine dormea...antoine, daca citesti aceste randuri sun-o...

fana si stefan:pe stefan il durea capul rau, de aceea la un moment dat a disparut de pe gheata, cand a aparut din nou pe langa gheata (zuzi stie precis momentul pentru ca si-a luat un cot de neuitata de la fana) fana se topise deja, de la soarele anterior, nu din alte motive...n-as vrea lungesc povestea prea mult...rezumatul rezumatului: stefan a venit si a vorbit cu fana...restul e vanare de vant...

pentru jolie...netu ne saboteaza...

2008-02-25T23:20:00.003+02:00

fara comentarii de la mine...

prosteala muzicala...

2008-02-24T01:19:00.006+02:00

la micul-dejun: o stare vecina cu tristetea
la pranz: vecina a venit la o cafea
in dupa-amiaza: furie
pe seara: nervi
la cina: fulgi de speranta
intre toate acestea: vorbe (pentru cele doua iele pe care le-am innebunit cu acest cantecel. jolie multumesc pentru dedicatia nocturna. zana zuzi stii ca de obicei nu aplec urechea la astfel de melodii siropoase. puro teatro mi-e de ajunns). toate sunt din vina lui stefan care a uitat de mine... vise (ca sa mai ridicam un pic nivelul) nu aruncati batiste spre mine, gheata inca mai traieste in ochi, in inima si in creier...la vara o sa ma nevoie de ele...

deja-vu (deplasarea, episodul V)

2008-02-23T13:00:00.009+02:00

distributie: eu, fotografa cu fundite si codite si celalalt sofer

scenariu : eu

decor: bucuresti-piatra-neamt-(prin cheile bicazului) miercurea ciuc-bucuresti

din pat direct in traficul de la ora 10:20...scapat de masini aproape de 12:00...in fata drumul spre piatra-neamt, o sosea lunga de aproape sase ore, intrerupta de un popas in buzau...si de o convorbire telefonica aiuristica:

-Buna ziua. Federatia Romana de Hochei?

-Da.

-Care sunt datele de disputare ale finalei Campionatului National?

- Pai incep pe 23. (de mentionat ca eu pe 22 trebuia sa fiu la Miercurea Ciuc pentru primul meci dintre HC si SC)

-Primul meci nu este pe 22?

-De unde stiti?

-Din anumite surse.

-Asteptati doua minute.

dupa 1 minut...

-Da, aveti dreptate.

piatra-neamt: si cu viteza melcului grabit am ajuns sub Pietrica, la etajul noua al hotelului Ceahlaul...camera verde nu s-a bucurat de prezenta mea si a Fotografei cu fundite si codite decat 10 minute pentru ca de la 19:00 fix aveam mare meci mare, Unic si Stiinta si-au jurat credinta sa ne tina mai mult de trei ore in sala cu banci de lemn supraetajate...celalalalt sofer era nervos ca nu avea loc...pe mine mai avea putin si ma lua de urechi pentru a ma invarti de doua ori si pentru a ma arunca exact la ultimul etaj al bancilor...

in timp ce Fotografa cu fundite si codite muncea eu ii trimiteam mesaje obscene care-l priveau pe antrenorul unicului, gajici (inca un potential)...in dreapta mea un tanar probabil pensionar imi arunca respiratii care ar fi imbatat si un elefant...in stanga mea doi liceeni isi incurajau echipa atunci cand luau pauza pentru ca limbile lor sa nu faca febra...mirosea a ceapa si a alcool, a transpiratie si a plicitiseala...gajici a rezistat doar pentru ca in agitatia lui de mixer, simtul olfactiv se atrofiaza...am facut si o incursiune pe sub bancile etajate, tocmai pentru ca micuta transmisie a hotarat sa evadeze de sub tutela mea...in acelasi timp laptopul a clacat...cam atat din sala Ceahlaul, roxana ai legatura...

Roxana: in legatura cu noptea petrecuta la piatra-nemt nu recunosc ca am stat pana la trei dimineata de vorba cu Fotografa cu fundite si codite, imi protejez sursele si nu declar nimic, nici macar in fata marii adunari redactionale"

miercurea ciuc: a doua zi am trecut in portofoliul locurilor vazute si Cheile Bicazului care ne-au deschis poarta catre Miercurea Ciuc...datele probelemei erau: laptop stricat, emotii cat tot patinoarul Vakar Lajos (inca mai speram la o privire de foc din mijlocul ghetii, bineinteles)...cum sa nu-ti tremure mainile? cum sa nu simti ca picioarele nu te mai asculta?... dar linistea s-a asezat langa mantinela...aer proaspat...soare pe cer... pasarele cantand (nici chiar asa, dar pe aproape)...concluzie am nevoie de gheata si de un tricou cu numarul "forty-four" pentru ca emotiile sa nu mai curga atat de repede prin vene...as vrea s-o parasc si pe Fotografa cu fundite si codite (cate pasarele, cat soare, ce tricou vrea ea), dar n-am s-o fac...si m-am tot plimbat intre banci de parc (aduse la patinoar) si mantinela...si tot nimic, azi cand am vazut ziarul m-am luat cu mainile de cap, titlu doi era o catastrofa (colega pocitoare de nume mi-a facut o mare surpriza - fara "slogane rasiale")...in text am comis-o si eu "daca nu marca Kavulici" (o cacafonie foarte buna pentru a-mi arunca un miros oribil peste sambata de dupa vinerea nebuna)...norocul meu este ca ziarul traieste doar o zi...pe la doua noaptea ne-am intors, departe de tricouri, departe de gheata, departe de multimea molcoma...Alfonso, treci la aparat!

P.S. explicatie foto: un jucator neindentificat de la Sport Club

ganduri de duca...

2008-02-21T01:29:00.004+02:00

Fotograful Aratos, uneori Porno: Alo, domnisoara preferata a lui Idee? (fara nici o legatura cu ce urmeaza)

plec la piatra-neamt...pauza...n-am nimic de adaugat...

plec la miercurea ciuc...deja sunt trista...dar nebunia asta cu plimbarea virtuala mai dureaza pana pe 10 martie...ultimul mesaj...ultimul sarut al ghetii...pachetul a sosit exact in momentul in care aveam mai putina nevoie de el...de acum trebuie sa-l car in asa fel incat sa nu-mi simti prezenta...doar cuvinte care tot o sa ma mai vaneze o perioada...e drumul despartirii presarat cu ghimpi...ne vom vedea ca sa ii spunem aerului ca s-a terminat hartia din imprimanta...am nevoie sa ma tii in brate, cerule...de forta sa rezist tentatiei...cum ziceam si acum un an: a fost...s-a dus...trebuia sa ma opresc acolo...gata cu patetismele ieftine...imi cer scuze pentru oroarea lacrimogena de mai sus...